Inimi rănite

Capitolul 8 - Destăinuiri + Vis devenit realitate + Romantici în Tulum

— Ce... Ce faci aici?

— Liniștește-te, a fost doar un coșmar! Ești bine?

Nu a fost deloc un coșmar. Ba din contră... A fost cel mai frumos vis pe care l-am avut în ultimii ani. Păcat că a fost doar un vis. Părea atât de real...

Mă ridic în capul oaselor și dau pilota la o parte, fiind foarte transpirată și înfierbântată în același timp.

Doamne, ce mai vis!

— Sunt bine. Cum m-ai găsit, Gab?

— Nu contează asta acum. Ce a fost în capul tău de ai dispărut așa, Cass?

— Am făcut ce a trebuit. Ai primit actele?

— Da, bineînțeles că le-am primit. Văd că ai avut un plan bine pus la punct.

— Uite ce e, Gab... Îmi cer scuze pentru că nu am vorbit cu tine mai întâi, dar decizia mea a venit foarte spontan. Știm amândoi destul de bine că trebuia să facem asta de mult timp.

— De acord cu tine, dar chiar trebuia să vorbim mai întâi.

— Bine, știu. Dacă este nevoie îmi cer din nou scuze, dar te rog să semnezi actele dacă nu ai făcut-o deja. Crede-mă, este mai bine pentru noi toți să terminăm odată cu prostia asta.

— Nu trebuie să-ți ceri scuze și sunt complet de acord cu tine, dar trebuie să vorbim despre unele aspecte. Am semnat actele și nu am nimic de obiectat asupra protocolului, însă chiar trebuie să discutăm. Nu este atât de ușor precum ne dorim noi.

— Ok. Atunci mă poți lăsa puțin să mă pregătesc, te rog? M-ai luat cam prea din scurt.

— Sigur. Dezmeticește-te și te aștept jos când ești gata. Acea doamnă drăguță a pregătit micul dejun.

Încuviințez și după ce iese din cameră, intru în baie și îmi fac rutina de dimineață. Chiar aveam nevoie de un duș rece ca să potolesc focul din mine după acel vis...umed. Mă îmbrac și cobor jos, văzându-l pe canapea, iar doamna Graciela îl servește cu o cafea.

— Bună dimineața!

— ¡Buenos dias cariño! Parece que tienes un invitado. ¿Todo está bien? ('Bună dimineața, scumpo! Se pare că ai un musafir. Totul este în regulă?')

— Si, no se preocupe. Si no te lo dijo, es Gabriel, "mi esposo". ('Da, nu-ți face griji. Dacă nu ți-a spus, el este Gabriel, "soțul meu".')

— Entiendo. Me conocí un poco antes. Te dejo hablar tranquilamente. ('Înțeleg. Am făcut cunoștință puțin mai devreme. Vă las să vorbiți liniștiți.')

— Gracias. ('Mulțumesc.')

Mă așez lângă el și după ce îmi aduce și mie o cafea, doamna Graciela este tare drăguță și ne lasă să discutăm în liniște.

— Văd că ți-ai exersat mult spaniola. Nu știam că vorbești atât de bine.

— Am fost nevoită. Deci? Ce este atât de urgent de ai venit până aici?

— Cass... Înțeleg că ai vrut să fii o perioadă singură ca să-ți faci ordine în gânduri, dar trebuie să te întorci. Cu toții sunt foarte îngrijorați și i-am convins cu greu să nu apeleze la autorități ca să te găsească.

— De ce nu înțelegeți că vreau să mă liniștesc departe de tot? Nu au citit scrisoarea? Au aflat că vom divorța, nu-i așa? îl întreb și își menține privirea în jos, simțind deja cum încep să mă enervez.

— Gabriel? Le-ai dat scrisoarea, nu-i așa?

— Eu...

— Gabriel! Ce dracu' ai făcut?!