Inimi rănite

Capitolul 32 - Pe o insulă pustie

Dimineața mă trezesc într-un miros divin de cafea, dar din păcate nu-l mai găsesc pe Jayden lângă mine în pat când pipăi așternuturile și deschid ochii instant.

Dacă nu este aici, bănuiesc că el este matinalul meu care a pregătit cafeaua.

Mă întind, încercând să-mi dezmorțesc corpul și mă înfofolesc mai bine în pătura pufoasă de pe pat. Îl observ cu coada ochiului cum intră tiptil în dormitor ca să nu mă trezească și se pare că reușesc eu să-l surprind când îmi scot capul pe jumătate de sub pătură.

— Iubito! Voiam să-ți fac și eu o surpriză, iar tu ce faci? Credeam că dormi.

— M-a trezit mirosul de cafea. Și ce surpriză voiai să-mi faci?

— Am pregătit un mic dejun târziu pentru amândoi. Îmi era foame și am găsit frigiderul plin. îmi spune și face semn spre tava pe care o ține în mâini, făcându-mă să zâmbesc instant.

— Iubitule... Mulțumesc. Și mie îmi era foarte foame.

— Atunci să ai poftă, iubito!

Îi fac loc să se întindă și el în pat, așezând tava între noi și începem să mâncăm.

— Știi cumva cât e ceasul? Telefonul meu cred că a rămas undeva pe la parter.

— Este ora prânzului, dar în vreo trei ore ar trebui să vină domnul Holt după noi.

— Atât am dormit?! Și stai... Tu ai vorbit cu domnul Holt?

— Da, la ambele întrebări.

— Dar de unde ai avut numărul lui? Să nu-mi spui că mi-ai umblat prin telefon!

— Nu mi-aș permite asta, iubito, deci te poți liniști. L-am sunat pe tatăl tău și i-am spus să-l roage pe domnul Holt să vină după noi în vreo trei ore.

— Bine, scuze. Și totuși... De ce l-ai chemat atât de repede? Credeam că vom rămâne aici până diseară sau cel puțin, așa mi-am propus eu.

— Pentru că diseară pe la ora opt avem zborul spre destinația surpriză.

— Cum... Cum adică diseară? A-Asta înseamnă că vom pleca mai devreme? Parcă trebuia s-o facem luni.

— Da, cam asta ar vrea să însemne. Nu te bucuri?

— Ba da, doar că nu mă așteptam. Avem timp să ne facem bagajele sau și de asta te-ai ocupat?

— Vom avea timp, nu-ți face griji. La bagaje chiar nu m-am băgat. îmi spune și-mi depune un sărut pe tâmplă.

— Iubito?

— Hmm?

— Cum ai găsit locul acesta? Este foarte liniște aici.

— Am împrumutat cabana de la tata, dacă pot să spun așa. O închiriază frecvent pentru turiști sau pentru prietenii apropiați, iar în acest weekend a fost liberă.

— Atunci Slavă Domnului că a fost liberă! A fost una dintre cele mai bune seri din viața mea.

— Da? Mă bucur să aud asta.

— Da. Și nu cred că am apucat să-ți mulțumesc pentru tot efortul pe care l-ai depus să-mi organizezi o petrecere atât de frumoasă.

— Nu ai pentru ce să-mi mulțumești, iubitule. Ai uitat ce zi de naștere mi-ai oferit tu mie? Camera de hotel plină cu buchete de trandafiri și cina la un restaurant care a fost doar al nostru pentru o seară... Trebuia să mă ridic și eu măcar la același nivel, nu crezi?