Inimi rănite

Capitolul 9 - Întoarcere împreună acasă + Escapade nocturne

— Trezește-te, frumusețe! Imediat ajungem.

Deschid ochii când îi aud vocea lui Jayden și mă văd tot în avion, dar de data aceasta între brațele sale.

— Deja? Dar mi-e atât de somn...

— Nu-ți face griji, o să ne odihnim acasă.

— O să ne... Noi?

— Da, cine altcineva? Desigur că noi. Nu ne întâlnim diseară?

— Ba da, doar că m-ai luat prin surprindere. Însă... Nu se știe ce voi găsi acasă și de asta îmi este cel mai frică.

— La ce te referi?

— Cum adică la ce? La divorțul meu de Gabriel. Nu mi-e frică în ceea ce-l privește pe el, dar îmi este mai frică de reacția celorlalți.

— Nu trebuie să-ți fie frică deloc. Eu o să fiu mereu alături de tine, fii sigură de asta. Sunt convins că se vor obișnui cu ideea. Doar este decizia voastră, nu-i așa?

— Da, dar... Nici nu știu cum naiba să le dăm vestea. Gabriel mi-a spus că nu le-a putut da scrisoarea de la mine în care le explicam motivul pentru care vom divorța, pentru că așa a considerat el că este mai bine, deci va trebui să le spunem împreună.

— Nu te mai stresa din cauza asta, te rog. Le veți spune direct decizia voastră și asta este. Nu se vor putea împotrivi la nesfârșit.

— De acord, însă... Nici nu vreau să mă gândesc ce reacție vor avea când le vom spune de noi și...

— Ce reacție să aibă? Le vom spune împreună, nu-ți face griji.

— Chiar nu ți-e teamă deloc? Dacă... Dacă îți va fi afectată munca din cauza mea?

— Nu. Dacă tatăl tău mă va concedia doar pentru simplul fapt că m-am îndrăgostit de fiica lui, atunci nu are decât. Își va pierde poate cel mai bun director executiv pe care l-ar fi putut avea vreodată. Orice ar fi, nu voi renunța la tine pentru nimic în lume. Am vorbit foarte serios când ți-am spus asta prima oară și acum sunt la fel de serios.

— Jayden... îi rostesc numele având ochii umeziți de lacrimi și îl îmbrățișez cât pot de tare.

— Acum dacă te-ai mai liniștit, ce voiai să-mi zici mai devreme?

— Ce să-ți zic?

— Când mi-ai spus despre ce reacție pot avea ai tăi în legătură cu noi, parcă mai voiai să-mi spui ceva. Despre ce era vorba?

— Ah, da! Voiam să-ți spun că părinții noștri vor avea un motiv mult mai grav pentru care să facă urât.

— Adică?

— Gabriel...va avea un copil cu o altă femeie.

— Poftim?! Pe bune?

— Da. Până și pe mine m-a surprins, dar mă bucur mult pentru el. A întâlnit o tipă mișto și în scurt timp a lăsat-o însărcinată fără să-și propună asta neapărat, iar când mi-a prezentat-o, am început să mă împrietenesc cu ea foarte repede. Boul ce este a reacționat destul de urât când a aflat de sarcină și biata femeie a venit la mine să-mi ceară ajutorul disperată. Am fost la un control în aceeași zi ca să vedem dacă totul este în regulă cu sarcina și seara când a ajuns Gabriel acasă, era cât pe ce să-l iau la bătaie după ce a făcut. A sfârșit prin a-mi spune că s-a speriat foarte tare, mai mult de ce urmări va avea această întâmplare, și a plâns ca un copil după ce a realizat ce prostie a făcut. Trebuia să-și asume responsabilitățile de viitor tată și să nu fugă ca un laș. I-am promis că îl voi ajuta și de aceea am cam grăbit procedurile de divorț fără să știe. Trebuia s-o facem demult, dar acum a apărut un motiv în plus și am decis că trebuie ca măcar ei doi să fie fericiți. Când am decis să plec, i-am trimis actele de divorț și o scrisoare pentru amândoi ca să le citească împreună, iar când a venit Gabriel aici, cu o zi înaintea ta, mi-a spus că sunt pe drumul cel bun și sper că se vor împăca într-un final.