Inimi rănite

Capitolul 29 - Vizită la părinți + Momente emoționante

Ziua următoare...

Mă trezesc, spre surprinderea mea în pat și mă  simt de parcă m-a călcat un tren. Ultima oară țin minte că eram în cadă și făceam o baie caldă după dușul nebun de aseară care s-a prelungit destul de mult. Mă întorc cu fața spre Jayden și am marea surpriză de a-l vedea treaz, acesta zâmbindu-mi cald.

— Bună dimineața, iubito!

— Neața! Nu știam că ești treaz.

— M-am trezit puțin mai devreme și așteptam să te trezești și tu. Cum te simți?

— Ca și cum m-ar fi călcat un tren, dar în rest sunt bine.

— T-Te-am rănit? Iartă-mă te rog, iubito! Nu am vrut să...

— Nu, nici vorbă! Sunt doar obosită. îi spun în timp ce mă cuibăresc la pieptul său și îmi depune un sărut grijuliu pe frunte.

— Apropo de asta... Tu m-ai adus în pat? Ultima dată îmi amintesc că eram în cadă.

— Desigur că eu. Aseară după ce m-ai rugat să te las să-ți faci o baie caldă singură, te-am așteptat în dormitor aproape o oră, iar când te-am strigat și nu mi-ai răspuns, am început să mă cam sperii. Am intrat peste tine în baie și ce crezi? Te-am găsit dormind în cadă, iar apa se pare că se răcise de ceva timp.

— Sfinte! Dar totuși, îți mulțumesc pentru că nu m-ai lăsat să dorm în baie. îi spun râzând, însă acesta rămâne serios și asta mă face să mă încrunt puțin.

— Cum era să te las să dormi acolo, iubito? Ai stat în apă rece și acum îmi e teamă că vei răci.

Îmi ridic privirea spre el, surprinsă plăcut să aud ultima parte și mai am foarte puțin până să izbucnesc într-un mare plâns de fericire.

— Iubitule... Te ador!

— Și eu pe tine, dar totuși aș prefera să nu răcești. A trecut puțin timp de când am scăpat amândoi de răceala aceea oribilă.

— Voi fi bine, nu-ți face griji. îi spun și mă întind spre el, sărutându-l pentru a-l liniști.

— Așa să fie. Și ce vrei să facem astăzi? Dacă tot avem o zi liberă...

— Nimic. Dacă s-ar putea, aș sta doar în pat astăzi ca să dorm.

— Atunci dacă ești atât de obosită, te mai las să lenevești până fac cafeaua. Mama ne-a invitat la micul dejun. îmi spune zâmbind și mă sărută tandru, dând să se ridice, dar îl apuc de mână ca să-l opresc.

— Stai puțin! Doar pentru asta a sunat mama ta? Nu ai vrut să-mi spui aseară și... Sper că nu s-a întâmplat nimic rău.

— Nu-ți face griji, totul este bine. M-a sunat să mă certe pentru că nu am mai trecut s-o văd și ne-a invitat să luăm micul dejun la ea acasă. Vrei să mergem?

— Da, desigur că vreau. Și mie îmi este dor s-o văd.

— Bine atunci. Mă întorc imediat cu cafelele.

Încuviințez și mă face să înghit în sec când se ridică din pat în toată splendoarea sa, reușind parcă să mă trezească complet.

Doamne, ajută-mă să nu-mi pierd mințile!

Își trage pe el o pereche de pantaloni sport care erau aruncați prin cameră și mă lasă singură în dormitor. Cu toate că mi-ar plăcea să mai lenevesc puțin, îmi adun puterile și mă dau jos din pat, îndreptându-mă spre baie. Îmi fac un duș rapid și încep să mă pregătesc, ca mai apoi să-mi caut niște haine potrivite.