Inimi rănite

Capitolul 28 - Înapoi la origini 2

Partea II

O lună mai târziu...

Îi simt degetele cum urcă pe coapsa mea dreaptă și îi plesnesc repede mâna, enervându-mă. În alte circumstanțe, l-aș fi lăsat să continue, dar nu și acum când trebuie să rămân concentrată.

— Auch!

— Iubitule, stai potolit! După ce am luat prânzul împreună m-ai rugat să te ajut cu o prezentare și am venit. Acum lasă-mă naibii să lucrez, te rog!

— Dar de ce ești atât de rea? Mă plictisesc și eu cât timp lucrezi tu acolo.

— Bine că te plictisești. Dacă nu îți ții mâinile acasă, să știi că plec. Vorbesc foarte serios.

— Nu! Bine, stau cuminte.

Îmi fură un sărut când îl privesc și se mută pe canapea, lăsându-mă să lucrez liniștită. După aproximativ o oră îi termin prezentarea și mă bucur că a stat la locul lui în acest timp, citind niște rapoarte.

— Gata. Te poți uita peste ea ca să vezi dacă îți place.

— Ești cea mai tare, iubito!

Se ridică în același timp cu mine și se apropie, trăgându-mă în brațele sale călduroase.

— Da, sigur că da. Și nu vrei să vezi ce am făcut?

— Ba da, desigur. Ai muncit mult la ea.

Se uită peste scurta prezentare și își citește repede discursul în gând, dându-mi de știre că este ce trebuie.

— Este perfect. M-ai salvat încă o dată, iubito. Doar tu puteai să scrii un discurs atât de reușit.
Îți mulțumesc din suflet. Acum sper să mă descurc să-l și prezint.

— Cu plăcere. Sunt sigură că te vei descurca minunat. Voi fi acolo să mă asigur de asta.

— Atunci cred că nu voi mai avea nicio emoție. îmi spune și mă sărută dulce, fiind întrerupți evident de cineva pentru că altfel nu se putea.

Mă desprind din brațele sale oftând și răspund la telefon când văd că Mabel este cea care mă sună atât de insistent.

— Da, Mabel. S-a întâmplat ceva?

— Nimic grav, nu te îngrijora. Am vrut doar să te anunț că ai primit ceva prin curier și te așteaptă în biroul tău.

— Despre ce este vorba?

— Cred că ar fi mai bine să vezi.

— Ai idee cât de mult mă enervezi când nu-mi spui direct ceva și tot ocolești să-mi spui adevărul?

— Scuze?

— Evident. Vin imediat.

— Totul este în regulă?

— Era Mabel. Cică am primit ceva și mă așteaptă în birou. Nu mi-a spus despre ce este vorba.

— Și trebuie să pleci, nu-i așa?

— Cam da. Oricum mai am câteva treburi în birou, deci trebuie să nu mai pierd vremea. Mă iei când trebuie să plecăm acasă?

— Bine... Și desigur că te iau. Nu te las nimănui, să știi.

— Posesiv sexy ce ești! Ne vedem mai târziu. îi spun râzând și-l îmbrățișez, coborându-mi palmele spre fundul său, ciupindu-l, iar acesta tresare surprins.

— Iubito, o să te...

— Gata, plec. Să ai spor!

Ies din birou chicotind și mă îndrept spre al meu, iar de cum deschid ușa, văd un buchet imens de trandafiri pe birou.