Mariage d'Amour

Prolog

"Ce poate întrece gustul unei cafele și emoțiile unor rânduri scrise cu dor? Țin sã cred ca nu existã asemenea lucru în mediul în care trãiesc. Îmi plac colegii mei dar uneori te pot consuma mai ca pe sursele necesare vieții. Însã grupul meu de prieteni mã face sã uit de naivitatea adolescenților din ziua de azi, chiar dacã vârsta ne trimite în aceeași categorie.

Începem cu Daejung. Cu câtã energie se trezește dimineața, rãmâne un mister sau eventual, de unde preia energia asta. El mereu este unde trebuie sã fie, iar starea lui spiritualã se schimbã precum vremea. Ba e fericit, ba se enerveazã. Cred cã l-aș numi simbolul protectivitãții dat fiindcã se comportã aproape ca un tatã. Îmi place simțul lui și dedicarea cu face lucruri, dar mai ales voința pe care aș înveli-o și aș striga-o de aur.

Trecând mai departe, simbolul feminismului în grup, Dasom, are abilitatea de convingere la ea aproape întotdeauna. Zâmbetul ei poate umple inimi iar vocea îi este recunoscutã de toatã lumea. Aș spune cã a furat tot ce-i mai frumos iar mie mi-a lãsat mai nimic. Totodatã, Dasom este o fire logicã, face totul cu un scop. Își alege prada și nu ezitã sã facã vreo mișcare directã.

Dupã ce personajele puternice au fost prezentate, urmeazã Hogi. Deși suntem un grup de cinci persoane, Daejung și Dasom obișnuiesc sã-și petreacã timpul împreunã mai mult ei singuri decât cu noi. Hogi este partea bunã a minigrupului nostru de trei persoane. Este, printre altii, unul dintre cei mai  buni ascultãtori pe care îi cunosc. Cred cã Hogi mã cunoaște întru totul și nu-mi este fricã sã mã adresez lui despre ceea ce mi se întâmplã.

Al treilea bãiat din grup și al doilea din minigrup este Jungkook. Nici nu știu ce sã povestesc despre el. Este ca un fel de model. Cred cã într-o altã viațã, ar fi unul. Ce pot spune, mã simt norocoasã. Îl avem pe Daejung care practicã sporturi și își menține corpul lucrat, însã Kook îl întrece pentru un motiv sau altul. Și nu spun asta pentru cã mi-ar plãcea de el sau altceva. Doamne, nu! Dar Jungkook are un temperament aparte. Nu are ceva special, e simplu și cred cã asta semnifică atracția față de el [...]"

Închid jurnalul mai repede decăt aș fi crezut când văd chipurile băieților deasupra paginilor uzate ale caietului. Mai bine spus, chipul lui Jungkook și părul gri al lui Hogi. Deseori, îl tachinăm pentru înălțimea lui. Pe Kook, nu Hogi. Eu și fulgul acesta de nea suntem de aceeași înălțime, iar în jurul lui Kook, pe lângă noi, se învârt și chicotelile și "glumițele" despre acei aproape douăzeci de centimetri în plus.

"Hei! Nu știam că m-ai înlocuit cu un caiet." pronunța Hogi în timp ce plasticul alb al pervazului pe care stăm scârțâie sub el.

Locul secret al nostru folosit de aproape fiecaee bisericuță, cât de cât retrasă, din liceu.

"Ah... Sunt gelos pe voi doi. Nu m-aș duce la cursul acela de fotografie dacă nu mi-ar plăcea atât de mult." își lipește capul de geam iar Jungkook își drege vocea.

"Încerci să spui că îți place mai mult prezența unor oameni aroganți care critică absurd orice decât prezența noastră?" acum și Jungkook ne tachinează drastic atunci când prinde ocazia.

"Tu ai grijă în ce dai cu capul, Kook." sunt uimită de disputa pe care o au mereu și mă pregătesc să râd pentru replica lui Jungkook.

"Corect. Ar trebui să-ți mai dau și ție, nu?" râd pentru ambele situații, mai mult o chicoteală pentru că Hogi și-a dat ochii peste cap mai mult cât să mențină flacăra aprinsă. "Sau ar trebui să împarți ceva și cu Hira?" ciufulește o parte din parul meu când îl atinge dat fiindcă stă rezemat de continuarea peretelui pe care mă rezem și eu.

"Vrei să ne batem parte în parte, Jeon Jungkook?" pronuț pe o tonalitate anume.

"Eu sunt de acord." se face și Hogi observat.

"Eu cu tine Hira?" îmi aruncă o privire arogantă dar caldă și ușor amuzată.

"Nu mă crezi în stare?" încep să-l gâdil, încercând să cuprind mai mult spațiu pe abdomenul lui... până îmi prinde mâinile. "Bine. Putem cere un armistițiu." Hogi își drege vocea și-și îndreaptă spatele, punând în valoare o poziție mai impunătoare.

"Unu, doi! Cerere refuzată! Puteți să vă luptați în continuare." râdem toți iar Hogi se pune înapoi, relaxat, pe spate. "Dar acum serios. Să nu vă distrați prea tare fără mine la bibliotecă!" ridic privirea spre Kook care, la rândul lui, se uită la mine și se lasă cu tăcere, dar una plăcută, până pornim spre clasă.