Mariage d'Amour

Epilog

"Parcã m-aș învârti de una singurã în pași de dans. Un sens liniștitor al vieții, valsul. Fiecare pereche își spune povestea, dar a mea? Plutesc printre mii de oameni iar tot ce pot auzi este doar mintea mea, cãci nu-mi pot privi partenerul. Mã uit la el, îl privesc, dar nu-i pot defini trãsãturile sau conștientiza fața, ca și când privesc în gol de fiecare datã când întorc privirea spre direcția lui. Dar dansãm de parcã muzica ar fi vocea noastrã iar valsul sensul vieții, oameni din jur, doar mici intruși pe care îi ignorãm.

Plutesc. Clãdirea se transformã și devine cu o sufragerie obișnuitã iar eu mã gãsesc îmbrãcatã într-o rochie de bal, el în haine de casã. Corpul îi este rece de parcã ar fi cãzut într-un lac înghețat. Sau a dansat în ploaia ce lovește geamurile casei.

Doar o clipã îmi odihnesc ochii și ajung sã vãd peisajul unui oraș. Doar câteva clipe cãci dansul îmi trezește pofta de a afla din nou identitatea partenerului mei. Îmi închide ochii când își lipește fruntea de a mea și tot ce pot simți este respirația lui. Își înconjoarã brațele în jurul meu și oprește marele vals, transformându-l în unul lent. Îmi odihnesc capul pe pieptul lui și privesc lumea din jur cum ne absoarbe din priviri. Toți îmbrãcați cu haine groase din cauza gerului de decembrie, dar cu inima caldã. Ținând în mâini pungi pline cu lucruri și cu mâncãruri, de abia cumpãrate de la acest târg în care dãinuie spiritul crãciunului.

Bãtãile lui de inimã îmi calmeazã corpul. Îmi închid ochii pentru a absorbi starea de bine pânã când alunec. Îmi deschid ochii speriatã și privesc același trup cu care am dansat cum întinde mâna spre mine, dar distanța învinge, lãsând doar ecourile lui sã se audã pânã ajung în apa unui râu adânc, pânã când îmi aud propria voce șoptind un Te iubesc."

"Hira, trezește-te... Am dormit prea mult." îl privesc pe Jungkook cum își întinde corpul dupã ce cascã.

Aceasta a fost un vis... complet.

"Cât e ceasul?" îl întreb.

"Ora prânzului." rãspunde Dasom de la ușã. "Dormeați prea drãguț de dimineațã așa cã nu v-am trezit, dar acum, trebuie." pleacã, închizând ușa dupã ea.

"Mã duc sã mã schimb." abia mã ridic de pe pat și-mi gãsesc niște haine.

Doar un tricou destul de larg maro și o pereche de pantaloni lungi. Azi-noapte a fost destul de frig doar în pantaloni scurți și nu vreau sã trãiesc experiența din nou. Merg la toaletã pentru a mã schimba. Îmi prind pãrul și mã spãl pe fațã.

"Te-ai schimbat?" întreabã Kook.

Îi aprob cu un murmur și deschide ușa bãii. Își pune pastã de dinți pe ambele periuțe și ne spãlãm pe dinți, uitându-ne unul la altul în oglindã. Aș putea revedea amintirile când stãtea la mine acasã și ne spãlam pe dinți împreunã în fiecare dimineațã. Îmi este dor de timpul acela, parcã viața era mai liniștitoare atunci.

Terminã primul și mã privește.

"Îți stã mai drãguț în pijamale." mã amuzã și-mi clãtesc gura.

"Și mie îmi place sã stau doar în pijamale, dar nu pot." îmi șterg fața cu un prosop.

"Încã ești supãratã?" mã ia brațe din spate.

Ar trebui sã fie cunoscut pentru îmbrãțișãrile lui de la spate. Ar trebui sã-și punã o foaie pe piept pe care scrie "Îmbrãțișãri gratis de la spate". Cred cã ar face coadã în liceu.

"Nu sunt supãratã, doar am visat ceva ciudat." îmi las capul pe umãrul lui.

"Ce ai visat?" mã privește în reflexia oglinzii.