Mariage d'Amour

Capitolul 2

Totul a prins un aer ciudat de săptămâna asta. Începând cu Jungkook care este mai atent dar și mai serios, Hogi care bănuie ceva, tata care devine tot mai agresiv și profesorii care au grijă ca temele să devină tot mai grele. Însă doar primele părți mă îngrijorează.

(Perspectiva lui Jungkook)

N-am crezut că un proces poate fi atât de greu. Aparent, pe lângă martori trebuiesc și dovezi ca un act de violență să fie luat în considerare.

"Dae, am nevoie să faci ceva." Daejung își ridică ochii din telefon și mă privește. "Trebuie să o ducem, toți, pe Hira acasă. Și am nevoie de tine și de Dasom în special."

"Hira? A pățit ceva?" o privește pe Hira și-și închide telefonul.

"Mi-am auzit numele." Dasom se întoarce spre noi din banca din față.

Respir adânc și îi privesc pe Hogi și Hira cum scriu de pe tablă.

"Dasom, vreau ca tu să filmezi tot ce se întâmplă. Daejung, tu vreau să intrii cu mine în casă." le explic complet situația.

Hira nu ar fi vrut să spun asta, mai ales lor. Dar nu am cum să fac totul cu o singură persoană și aceea să fie Hogi? Am toată încrederea îl el, dar un asemenea om, ne termină pe amândoi, iar unul ca Daejung are capacitatea fizică să dea înapoi.

Gândesc mult prea ficțional? Fac ceva greșit? Sentimentul ăsta îmi dă târcoale de când am conceput planul.

"Hai să ieșim la film după-amiaza asta." Dasom se poziționează lângă Hogi și Hira.

"Mie îmi sună bine." Dae aprobă, așa cum ar trebui.

"De ce nu?" Hogi o privește pe Hira iar ea oftează.

Hira își întoarce privirea spre mine și se joacă cu fermoarele genții pe care o poartă.

"Tu mergi?"

Arăt spre Hogi apoi o privesc și eu.

"De ce nu?"

"Problema este că trebuie să ajung acasă până în ora șase și nu mi-ar place să vă părăsesc atât de drastic." privește la degetele ei printre care sunt împletite fermoarele cu care se juca, acum, le analizează.

"Atunci doar ne plimbăm prin mall și plecăm toți o dată." Dae ia cuvântul de la Hira.

"Nu ți-a fost dor de o ședință de shopping alături de mine?" nu un subiect prea potrivit dar îmi place căldura tipic feminină a lui Dasom pentru cineva aflat în necaz.

Doar când mă gândesc la necaz.. în contextul Hirei, mi se ridică câțiva fiori pe spate. În ultima săptămână, parcă am putut înțelege mai multe decât am învățat despre oameni tot liceul. Și uneori mă întreb de ce e atât de complicat să chiar faci ceva împrivința asta. Nu din perspectiva ei, cât îmi venea să plec de acasă și să o scot de lângă omul acela.

Uneori, am impresia că visez, iar dacă nu visez, am un temperament ciudat, coleric.

Privesc înapoi la cei din jur după o pauză de câteva minute în care am vorbit singur, dar în mintea mea. Hira merge din nou în față împreună cu Hogi, iar eu mă aflu la mijloc între grupurile de două persoane.

"Pst.. avem doi puișori în spate." șoptesc, poziționându-mă între cei doi din față, apoi toți trei ne întoarcem spre Dasom și Daejung ce se țin de mână și vorbesc liber despre activitățile lor.

"Câte capitole am ratat?" Hogi se miră.

"Eu, sincer, mă așteptam."

"Eu, sincer, știam." Hira o dă pe gratis pe Dasom în brațele lui Dae la faza asta.

"Asta era confidențial!" îi întoarce Dasom replica.

Ambele râd iar Daejung e Daejung, mândru.

"Tu ce să mai zici, Hiricel? Hm?" Dasom aici ne face confuzi pe toți.

"Cum adică?!" Hirei începe să-i curgă sângele mai rapid prin corp.

"Stai, ce? Hira! Cum adică?" Hogi se uită, zâmbind, mirat, la Hira.

"A scos asta din capul ei. Îți promit. V-aș fi spus dacă îmi place de cineva. Poate lui Dae nu, dar asta este partea a doua."

"Adică?!" Dae primește vestea destul de dramatic, având în vedere faptul că s-a ofensat cât de mult a putut să joace emoția.

"Îmi poate explica cineva de ce în ultimul timp ori se vorbește despre dragoste ori cineva se cuplează?" câteva chicoteli se aud printre noi.

(Perspectiva Hirei)

Poate că totul ia o cotitură bună. Toți se simt bine, nu par să aibe mintea ocupată sau vreo stare de rău în vizor. Atât doar plecarea mă deranjează.

Dasom a fost foarte fericită să probeze haine alături de mine și de ceilalți. Ba chiar ne-am costumat pentru situați anume sau pur și simplu ne-am distrat prin magazine.

Privesc în oglindă la rochia pe care Dasom m-a pus să o probez cu cerința să mă "pregătesc din timp pentru balul de absolvire". Deocamdată, sunt a X-a.

Rochia este una albastră, superbă, până în pământ și mulată în partea de sus. Sincer, nu sunt o fană a culorii albastre, dar modelul este grandios.

"Dasom, poți veni să mă ajuți cu fermoarul?" strig, nu în adevăratul sens al cuvântului.

"Nu pot acum. Mai poți aștepta? Mai am două rochii de probat." durata de timp mă sperie.

Trag cortina cabinei cât să privesc afară și să găsesc pe cineva care să-mi încheie fermoarul rochiei. Îmi dreg vocea dar degeaba că tot am să înghit în sec.

"Kook, mă poți ajuta?" își schimbă triectoria privirii către mine dinspre oglindă și face câțiva pași până ajunge în fața cabinei.

Mă întorc și-mi trag părul într-o parte ca lui să-i fie mai ușor. Prinde rochia de la talie și-i ridică fermoarul dintr-o bucată. Îmi las părul înapoi și-l privesc în oglinda din cabină cum privește lung la brațele mele. Trag aer adânc în piept și mă întorc cu fața spre el, având grijă să-mi țin mâinile la spate.

"Ce părere ai?" îl întreb pentru ai atrage atenția de la ce se gândește.

Privește liber la spendoarea pe care o port și privește, cumva confuz, în ochii mei.

"Ar trebui să mai am o părere? Mă simt dat peste cap." zâmbesc pentru că am câștigat din nou în fața tatălui meu, pentru că mi-a reușit distragerea.

Îl privesc, acum, atentă și la el, la modul în care un costum se aranjează pe corpul lui.

"Și tu arăți splendid. La patru ace. Dar, clar, te-am întrecut." îl bat pe umăr și merg spre cabina lui Dasom.

Ce a fost asta? Ăsta cred că îmi este apogeul. Mai mult nu pot.

(Perspectiva lui Jungkook)

Îmi las capul pe spate și respir cât de mult aer pot dintr-o bucată, doar să-mi calmez și nervii și hormonii.

Abia aștept să plecăm. Abia aștept, pentru prima dată, să văd poliția căreia eu i-am strigat venirea și care să o scoată pe Hira din ce este acum. Pentru că înnebunesc doar gândindu-mă la ea.
___

👀🗣