Mariage d'Amour

Capitolul 7

*ೃ༄    7    *ೃ༄

(Perspectiva autorului)

Poate pare dureros, dar averea creată în timp sau meritată este una dintre cele mai bune consecințe, de absolut orice fel. Dar cea mai frumoasă trăire este să ai pe cineva alături. De multe ori, îți dai seama ce ai avut când trăiești o clipă de singurătate.

Mama Hirei descuie agresiv ușa, bineînțeles, neașteptându-se ca cei doi să doarmă pe canapea. Televizorul vorbește chipurilor adormite ale Hirei și ale lui Jungkook. Ar putea fi o scenă, atât de pictat, cât și dintr-o comedie clasică. Jungkook găsise poziția cea mai confortabilă și-și pusese capul pe una dintre pernele sprijinite de brațul lateral al canapelei, iar Hira își odihnește capul pe umărul lui, ținându-i brățul stâng în căldura îmbrățișării ei și este învelita de o pătură mov ce aproape-i acoperă și aproape capul.

(Perspectiva Hirei)

Visul mi se termină când mama îmi atinge umărul. Ochii mei abia că se pot obișnui cu sursa singurei lumini din camera, televizorul și telenovela britanică pe care o urmăream cred că acum ceva ore.

"Hai la culcare. Astfel, doarme și Jungkook." îmi trec ușor mâna pe sub brațul lui.

Mama strange pătura de pe mine și atunci îi observ mâna ce se odihnește în întregime pe piciorul meu. Imediat o ridic și doar sper să nu fi vâzut mama cu colțul ochiului ceva. Trag aer în piept pentru a-mi elibera și pentru a scăpa de acest gând și de palpitațiile pe care mi le-a oferit. Mă ridic și încerc să-i mut corpul, însă se trezește înainte să-l fi întins pe canapea.

"Hm?" îi răsună vocea.

"Culcă-te." îi șoptesc eu.

Se întinde pe lungimea canapelei și-l învelesc cu pătura ce încă îmi conține căldura. Zâmbesc în clipele în care adoarme înapoi și merg până în bucătărie, unde mama își începe o țigară.

"Hiricel, știi că va trebui să meargă acasă." îmi vorbește ea.

"Știu, dar este stresat... Nu-l putem lăsa până își revine un pic?" încerc din răsputeri să nu mă pun în situația în care trebuie să-i spun eu să plece.

"Hira, nu poate fugi de părinții lui sau să uite de ambii pentru că unul a făcut o greșeală. Plus că este divorțul lor, nu a lui."

"Asta este cea mai mare minciună pe care am auzit-o." tocmai mie să-mi spună acest lucru.

Problemele dintre părinți sunt inevitabile. Iar să spui că un copil nu-și dă seama de certul părinților, este o absurditate.

"Bine, înțeleg și punctul tău de vedere. Îl mai lăsăm două, trei zile până își revine și merge când simte el. Dar acum, ia-l de pe canapea, vreau eu să dorm pe ea." râde ea la sfârșit.

Merg fericită spre Jungkook. Chiar mă bucur că mai poate sta. Pur și simplu, mă simt ca un copil mic care vrea să rămână peste noapte la cel mai bun prieten și te lasă părinții să te duci.

"Jungkookie..." șoptesc și încep să mă joc cu părul lui.

"Mm?.." răspunde el.

"Haide. Vrea mama să mai stea la televizor." Jungkook își deschide ochii și se ridică ca un motan somnoros.

Mama râde de el din bucătărie, iar Kook nu a înțeles unde merge până nu i-am prins mână și l-am dus până în cameră. Acolo s-a întins direct în pat, mort de somn, iar respirația îi începe din nou să se adâncească.

Ar trebui să mă așez și eu, așa-i? Adică să dorm. Sau pot merge să dorm la mama în cameră.

"Culcă-te odată. Îmi stai în creieri." chicotește.

"Yah!" îi răspund eu.

Deci, dorm aici.

Mă întind în pat și mă învelesc cu plapuma de pe pat. Mă învelesc din ce în ce mai mult pâna când, îmi deschid ochii și mă uit la geamul deschis larg. Mă ridic și-l închid. Nu știu de ce era deschis dar a fost îndeajuns ca să se lase răcoare în toată camera. Mă învelesc din nou până în gât și mă ghemuiesc. Aș spune că Jungkook se uită la mine dar cred că mai mult privește în gol. Îmi închid ochii.

Orice ar face, sigur doar se gândește.

Îi simt brațul încojurat după mine și mă trage spre el, făcându-mă să mă întind în pat. Mă strânge în brațe iar corpul lui este cald.

Nu cred că se mai pune problema nici la mine de căldură căci la cât sânge a pompat inima mea în jumătatea asta de minut, cred că nu mai simt nimic.

Dar ce-i drept, are corpul foarte cald.

"Este bine?" întreabă el.

"Mhm." corpul îmi devine moale de la căldură.

Îmi așez capul pe bratul lui stâng, iar cu celălalt mă ține aproape de el. Nu știu dar... senzația aceasta este chiar plăcută...

"Noapte bună!" șoptește.

"Noapte bună..."  îi răspund.