Mariage d'Amour

Capitolul 5.2

(Perspectiva autorului)

"Prin urmare, fiind prima abatere iar făcuta este făptuită cu gând bun, subsemnatului i se iartă, de către judecător, infracțiunea desăvârșită. Însă, sentința pentru a doua abatere va fi mult mai gravă."

*

Printre firele lungi de par brunete, se arată două mărgele închise la culoare ce privesc dornici în celălalt colț al clasei. Sunt plini de aceeași energie pentru care îi bate și inima fetei. Dorința, despre care este vorba, îi este amarnic de confuză și deosebit de diferită față de cele avute până atunci. Îi este drag să-l vadă și-și închipuie cum îi atinge trăsăturile, până în momentul actual, doar putând să le vadă. Asta trăiește în sufletul ei, de mult sfărâmat. Vrea să-l iubească și, la rândul ei, să fie iubită.

Dar printre aceleași gânduri pe care le trăiesc amândoi, lui îi afectează mintea, perioada plină prin care trece. Și se minte singur, spunând că ea are nevoie de ajutorul lui. Asta este doar perspectiva minții lui, pe care alege să o asculte fiindcă inima îi prezintă o dorință la fel de arzătoare. Ar prinde-o și ar fugi cu ea. Numai gânduri de genul îi vin în minte, dar cumva, reușește să mușamalizeze cu obiectivitate și "prietenie". Astelf că niciunul nu ajunge la celălalt.

"Hogi." Jungkook își ridică capul din cartea pe care oricum nu o citea.

"Ce?" aspru, îi întoarce vorba ce-l din dreapta.

"Ce e cu tine în perioada asta?" privirea lui Kook deja parcă e pregătită să atace cu orice cuvânt pe care Hogi l-ar spune.

"Ce e cu mine în perioada asta?" dând cu pase de la unul la altul, Hogi se joacă cu tactici de a-l deruta pe Jungkook.

"Te comporți nasol. Mai ales cu Hira căreia îi e dor de tine." Kook preferă să rămână pe aceeași poziție.

"Auch. Se pare că nu-ți faci treaba bine. Nu ar trebui să fii tu acolo să o faci fericită?" pe când, Hogi face un pas în ofensivă.

"Despre asta este vorba, așa-i? Despre tine și cum că ți-aș lua locul lângă ea. Ai avut atât de mult timp să o ajuți. Dar îți plăcea când era agresată fizic fiindcă venea la tine să o liniștești." Jungkook se aprinde prea ușor în privința asta, uitând care a fost scopul lui înițial. "Dar nu ai făcut nimic. Nu ți-am luat locul, l-ai pierdut singur."

Lui Hogi îi urlă sufletul, știind că Kook are dreptate. Și îi e dor de vremea când el nu știa nimic iar Hira găsea adăpost în prezența lui. Acum, se comportă ca și când Kook i-ar fi luat fata care de fapt a mers de la el, la celălalt. Niciunul nu a înțeles atunci când Hira s-a deschis față de Kook. Putea să se deschidă față de toți, inclusiv Dae și Dasom.

*

Hira, așezată comod pe canapea, cu genunchii ridicați, fredonează o melodie înceată de vals în liniștea casei goale. Mintea îi fuge în diferite părți dezvăluindu-i amintiri ce o tulbură. Acesta este motivul pentru care cântă, singurătatea o sperie, dar și gândul că nu este singură.

Când din ușă se aud câteva bătăi, ochii ei se măresc iar respirația îi rămâne blocată.

"Sunt eu." acel eu o liniștește și-i dă curaj să se ridice să descuie ușa.

Având un zâmbet larg pe față, Hira îl trage pe Jungkook, cu toată inima, spre ea. Își trântește ghiozdanul lângă perete și-i strânge corpul în brațe la rândul lui.

Până la urma, asta este necesitatea pe care firea omului o cere în viață, indiferent de gen, culoare, înâlțime, comportament, ochi, voce sau alte criterii obișnuite ale secolului XXI: o ființă apropriată care să-ți înțeleagă principiile și să le protejeze.

"Ți-am adus lecțiile și temele." spune el privindu-i chipul.

Hira scoate un sunet asemănator oftatului și se desparte de Kook, lăsându-l să râdă în sinea lui. Se așează pe cutele ușor formate și materialul șifonat pe care îl lăsase în urma ei când s-a ridicat să deschidă ușa.

"Bănuiesc că nu ai chef de teme."

"Sincer, nu." Hira îl privește așezându-se lângă ea, doar că având un spațiu de încă o persoană între ei. "Ba chiar am pregătit câteva filme."

"Dacă mă iei din nou cu filme de groază, mă ridic și plec." îi aruncă cuvinte tăioase spuse în glumă.

"Doar filme de groază am ales." râsul Hirei abia că se poate abține de a se arăta.

Jungkook oftează și o privește în încercarea de a accepta gândul.

"Bine." îi răspunde el.

Hira se așează mai bine, ridicându-și genunchii la piept și pornind unul dintre filmele aflate în lista de favorite. "Femeia de la fereastră" este un titlu super sugestibil, aproape că îl face pe Jungkook să cașce. Iar Hira, ce credeți? privește în imensul gol din fața ei, căci doarme buștean cu ochii întredeschiși.

"Hira, e momentul să mergi la culcare." Jungkook îi șoptește limpede când filmul se pierde în distribuția prezentată la finalul acestura.

Acesta privește nedumerit la bruneta care nu se mișcă mici măcar un pic la auzul glasului lui. Își apropie mâna de fața esti și-i atinge delicat obrazul. Hira își deschide ochii imediat dupa ce Kook își retrage mâna și se privesc unul pe altul fără vreun gând plauzibil în minte.

"Haide." rupând contactul vizual cu ea, la un moment dat, Jungkook oftează.

Hira se ridică, iar în urma ei, el, pășind ca un fulg pe podeaua rece. O conduce până în cameră, sfârșind ca Jungkook să-i închidă ușa și să coboare înapoi la parter. Oprește televizorul și strânge dezastrul pe care l-au făcut amândoi, pe canapea așezând una dintre pernele decorative ale ei și o patură ce se afla pe un fotoliu alăturat, iar acesta are de gând să fie patul lui pentru astă seară.