17. Culoarul morții

208 12 1
                                    


Mi-am trecut mâinile prin buclele încâlcite și mi-am lins agitată buzele. Mă blestemam că nu îmi adusesem un luciu de buze, dar, din nou, când am plecat de acasă, nu am știut că voi rămâne.

Privirea îmi era fixată spre scările pe care știam că le va urca în orice moment. Mâinile mele strângeau balustrada de metal dureros de puternic.

Mă simțeam precum o școlărița care urma să-l vadă pe băiatul de care era îndrăgostită. Dar cam așa era.

Zack l-a întâmpinat în capătul scărilor și au discutat ceva, dar nu puteam auzi ce anume. La final, brunetul părea încântat de concluzie și l-a bătut pe umăr cu un zâmbet larg, după care s-a întors la canapea.

Contactul vizual dintre noi a durat maxim două secunde, după care Luke și-a coborât privirea în pământ și s-a așezat pe unul dintre fotolii.

Mi-am mușcat buza dezamăgită. Nu mă așteptam să îmi zâmbească sau să fie încântat că mă vedea, dar speram să citesc ceva în ochii lui, iar contactul vizual scurt, nu mi-a permis asta.

Zack a bătut ușor cu palma pe piciorul lui, uitându-se la mine și mi-am strâns buzele când am pornit în acea direcție. Nu voiam să mă așez la el în poală, așa că m-am așezat lângă el, în locul meu inițial.

Brunetul nu a comentat nimic, dar și-a așezat brațul pe umerii mei, lipindu-mă de el.

—Vrei ceva de băut? mi-a vorbit la ureche.

Ochii mei erau fixați înspre Luke, care era prea concentrat la telefon, pentru a mă observa.

—Nu avem destulă apă?

—Mă refer la ceva cu alcool.

Alcoolul suna bine pentru tensiunea ce îmi împânzea creierul, dar nu știam dacă era ok să îl combini cu iarba.

—Ești sigur că e o idee bună după două jointuri?

Colțul gurii i s-a ridicat ușor.

—Este, dacă nu bei foarte mult. Un cocktail poate? mi-a propus cu sprâncenele ridicate.

Am zâmbit și am aprobat.

Seara era dusă dracului oricum, deci ce se putea întâmpla dacă combinam iarba cu alcoolul? Nimic nu mă putea determina să intru într-un rahat mai mare decât cel în care mă aflam deja.

A tastat un mesaj rapid pe telefon, după care m-a strâns mai tare, sărutându-mă pe tâmplă.

Din direcția scărilor a apărut Aaron, urmat de Mike și am zâmbit imediat când privirile noastre s-au întâlnit.

—Hei! a chițăit el, forțându-și gropițele să iasă la iveală.

Era evident că se bucura să mă vadă, însă nu aici și nu în compania lui Zack. Totuși, spre deosebire de altcineva, Aaron își păstra opiniile pentru el.

M-am ridicat și l-am îmbrățișat strâns. Tricoul lui gri mirosea extrem de tare a fum și mă întrebam unde a reușit să îl îmbâcsească în asemenea hal.

—Ești bine? mi-a analizat scurt fața, iar eu m-am retras.

—Da, sunt bine. Tu?

A aprobat nesigur. Simțea că ceva la mine e schimbat, însă nu știa ce și nu-mi doream să știe că m-am drogat, chiar dacă era vorba doar de marijuana.

Mi-am reluat locul lângă Zack atunci când cei doi s-au așezat pe canapea și eram bucuroasă că Aaron a ajuns să stea lângă mine.

Aceeași chelneriță a venit iar și a așezat pe masă un cocktail roz pentru mine și o sticlă de whisky cu mai multe pahare. Când le-am numărat, m-am încruntat, deoarece nu erau patru, erau cinci.

INSPIR FUMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum