INSPIR FUM

12. Te simt în vene

—Și eu ce sunt?

M-a luat prin surprindere întrebarea lui și m-am blocat pentru un moment. Mă privea lung, în așteptarea unui răspuns ce întârzia să apară.

Nu înțelegeam ce voia să audă de la mine. El era cel care mereu gândea mai multe decât spunea. De ce ar trebui să fiu eu aceea care spune exact ceea ce gândește?

Am scuturat din cap confuză.

—Asta ce vrea să însemne? m-am bâlbâit.

A făcut un pas spre mine, iar de această dată nu m-am îndepărtat de el.

—Nu vrea să însemne nimic. E doar o întrebare. Repeți încontinuu cum că Zack e iubitul tău, pe care îl cunoști atât de bine...

Nici nu a încercat să-și ascundă dezgustul din glas.

—Eu ce sunt pentru tine? a repetat.

Am ridicat din umeri.

—Ești Luke. Ești fratele meu vitreg..., am mormăit slab.

Eram extrem de concentrată pe modul în care continua să se apropie de mine încet, dureros de încet, precum un prădător ce urma să atace. Nu știam care va fi următoarea lui mișcare, dar am rămas nemișcată.

—Atât? vocea i-a devenit brusc extrem de joasă.

Am înghițit în sec atunci când a ajuns în fața mea.

—Cum am spus, nu te cunosc atât de bine..., am rostit cu greutate.

Tensiunea acapara aerul din încăpere și simțeam cum temperatura creștea rapid. Am inspirat adânc și mi-am făcut curaj să-mi ridic privirea spre el.

Ochii lui erau arzători, privindu-mă concentrat. Maxilarul îi era perfect definit din cauza încordării, iar pieptul i se mișca ritmat în timp ce respira des.

—Întreabă-mă!

A rostit și pielea mi-a vibrat la auzul vocii sale.

—Ce?

Eram din ce în ce mai confuză și ajungeam să cred că mă concentrasem prea mult asupra apropierii dintre noi și ratasem o parte din conversație. La ce se referea? Ce să-l întreb?

—Continui să repeți faptul că nu mă cunoști, că nu știi nimic despre mine. Întreabă ce vrei să știi.

A clarificat și am oftat scurt.

De mult mi-am dorit să aflu mai multe despre el. Încă din seara cu petrecerea eram curioasă care era povestea lui, ce s-a întâmplat cu tatăl său de îl ura atât de mult și, mai ales, cum a ajuns să fie un traficant de droguri.

Totuși, în acel moment, nu puteam formula nici măcar o întrebare. Dintr-o dată mi se păreau detalii stupide, care nu-și aveau rostul. Cu alte persoane, așa cum a fost cazul cu Zack, purtam discuții banale despre lucrurile mici care ne-au făcut să fim cine suntem, pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a forma o legătură, o relație de prietenie sau mai mult.
Dar cu Luke? Nu era același lucru. Nu țineam să mă joc de-a cele 20 de întrebări pentru a afla mai multe despre el, pentru a forma o legătură. Ceva îmi spunea că nu mai era nevoie de asta, că legătura, oricare ar fi fost ea, era deja formată.

—Nu, am mormăit, privind în altă parte.

Degetele lui mi-au cuprins bărbia și m-a întors ușor spre el, pentru a relua contactul vizual. Am înghițit în sec.

—Dacă îți dorești așa de mult să știi care e nenorocita mea de culoare preferată sau ce fel de muzică îmi place să ascult, ca să nu mai spui că nu știi nimic despre mine, o să îți spun. Dacă vrei să știi povestioare din copilăria mea, o să ți le spun. Tot ce trebuie să faci e să întrebi. Dar nu mai spune niciodată că pe Zack îl cunoști, iar eu sunt un străin pentru tine!