INSPIR FUM

6. Atracție fatală

Sângele mi-a înghețat în vene, iar Luke șoptea înjurătură după înjurătură.

—Sam! m-a strigat și am tresărit, ca trezită din somn. Vino aici!

Mi-a făcut semn să mă apropii și s-a dus la portbagaj. Am dat drumul mânerului și am pășit înspre el. Îmi simțeam picioarele amorțite și pulsul mi-o lua la goană cu fiecare pas.

—Stai calmă și nu face mișcări bruște! m-a avertizat atunci când am ajuns lângă el.

Până să procesez ce mi-a zis, Luke s-a rezemat de portbagaj, exact ca atunci când l-am găsit în parcare. Mâna lui mi-a înconjurat talia și, în mai puțin de două secunde, m-a tras în fața lui, lipindu-mi spatele de pieptul său.

Dacă credeam că la auzul sirenei am înghețat, acum m-am transformat în stană de piatră.

—Ce faci? am șoptit șocată.

Brațele lui s-au așezat în jurul taliei mele, atât de natural, de parcă făcuse asta de nenumărate ori până atunci. M-a tras mai aproape de el, până când fundul meu i s-a așezat în poală.

Am înghițit în sec.

Parfumul lui, cel pe care l-am simțit și în mașină, m-a învăluit și m-am trezit inspirând adânc. Mâinile lui erau calde în jurul meu și nu am realizat, până atunci, cât de frig îmi era. Întregul lui corp emana o căldură de nedescris, ce mă făcea să-mi doresc să mă lipesc cu totul de el. Dar nu puteam. Pentru că eram încă în stare de șoc.

Mâinile mele au rămas suspendate în aer, atunci când m-a lipit de el și a observat asta, pentru ca le-a ridicat pe ale lui și și-a împletit degetele cu ale mele, după care le-a așezat din nou pe pântecul meu.

Capul lui s-a aplecat înspre mine și îi puteam simți respirația fierbinte în părul meu.

—Când vor ajunge aici, ne vor întreba dacă am văzut ceva din cele întâmplate mai devreme. Noi le vom spune că nu, că eram aici de ceva timp și am auzit doar împușcăturile, dar nu ne-am aventurat să ne uităm pe geam.

—Nu putem spune că am ajuns după împușcături? Sună cam stupid că nu am fost curioși să ne uităm pe geam, am șoptit puțin răspicat, privindu-l cu coada ochiului.

Vocea lui era joasă și încerca să vorbească fără să-și miște buzele prea mult, iar eu am încercat să fac la fel.

—Nu. Nu știm la cât timp după incident au ajuns aici și sigur ne-au văzut mașina atunci când au venit. Ar fi suspect. Am auzit, dar nu am văzut nimic. Pricepi? s-a răstit, iar eu am aprobat ușor din cap. Ne vor întreba probabil ce căutăm aici. Am venit să îmi vizitez bunica, care e bolnavă, iar tu ești iubita mea.

După ultimele sale cuvinte, m-am încruntat.

—Nu putem să le spunem adevărul? Că am văzut bărbații? Poate am putea ajuta să fie prinși. În plus, nu văd motivul să spunem că suntem împreună. Ce e greșit în a le spune că suntem frați vitregi? am întrebat mai agitată.

Acum se explica poziția în care am ajuns să stăm. Totul era o scenetă pe care el a pus-o la punct în mai puțin de un minut. Mă simțeam amețită și greața îmi urca în gât din cauza anxietății ce m-a cuprins.

—Nu. Nu e treaba noastră să le spunem ce s-a întâmplat. Nu am văzut nimic care să-i ajute și, în plus, asta ne-ar duce direct la secția de poliție pentru mai multe declarații. Țin să-ți amintesc că am un ghiozdan plin cu pastile în mașină.

Am înghițit în sec în urma acelui detaliu.

—Nu intrăm inutil în alte detalii. Sună mai dubios că suntem frați vitregi decât că suntem împreună. Acum, comportă-te normal, a spus rapid atunci când polițiștii erau la mai puțin de zece metri distanță.