INSPIR FUM

5. Dincolo de Podul Brooklyn

—Ăă, nu știu ce să zic, am recunoscut.

Luke a pufnit amuzant și a privit câteva secunde tavanul parcării.

—Îți spun eu ceva. Ori vii cu mine, ori te las aici. Asta nu e trăsură, iar eu nu am toată noaptea la dispoziție.

Cuvintele lui erau mult mai acide decât de obicei și îmi dădea de înțeles că își pierdea răbdarea cu mine.

Mi-am mușcat buza inferioară, analizând situația. Era acum ori niciodată. Fie mergeam cu el, fie luam un taxi. Cumva, niciuna dintre variante nu mă încălzea și mă înjuram mintal că nu i-am spus din prima lui Aaron să mă ia și pe mine.

—Tic tac, prințeso! a oftat Luke și am și eu oftat, învinsă.

Nu mi-am mai oferit timp de gândire și am pășit hotărâtă spre mașina lui. Pulsul îmi creștea cu fiecare pas și nu știam de ce mă neliniștea atât de mult să mă urc cu el în mașină.

Am deschis ușa și am pășit în spate, atunci când s-a ridicat.

—N-o trânti! m-a avertizat și mi-am dat ochii peste cap.

M-am străduit să intru în mașină și l-am privit surprinsă când el a intrat cu atâta lejeritate, de parcă făcea parte din ea.

Interiorul părea nou-nouț și mă simțeam de parcă participam la o emisiune publicitară. Mirosul de parfum masculin mi-a invadat imediat nările și simțeam cum mă cuprindea amețeala. Era absolut afrodisiac.

M-am întins cu greu să apuc portiera și să o închid ușor. L-am privit, iar el a zâmbit strâmb, mândru că l-am ascultat.

Când a turat motorul, fiorii mi-au cuprins tot corpul, dar au înghețat rapid în momentul în care a dat cu spatele, ieșind din parcare, dintr-o mișcare bruscă și rapidă. Capul meu s-a apropiat periculos de mult de bord și privirea șocată pe care i-am aruncat-o, i-a stârnit un hohot de râs.

—Centura! m-a atenționat el amuzat, dar pe un ton autoritar.

Am strâns din buze, înjurându-mă în cap pentru mișcarea idioată. Cum m-am gândit să urc într-o asemenea mașină fără să îmi pun centura? Am închis-o în tăcere și el a așteptat răbdător. Când click-ul a semnalat că eram bine lipită de scaun, mi-a aruncat o privire scurtă, după care a pornit în viteză.

Din instinct, mi-am strâns degetele pe scaun, dar am rămas tăcută, încercând să nu mă fac mai tare de râs. Mașina parcă gemea de plăcere când el călca accelerația. Nu am putut să nu o compar cu o pumă feroce, însetată de sânge sau, în cazul acesta, de asfalt.

În curbe, mișcările lui erau atât de precise și line încât nici nu mă clinteam din locul meu. La ieșirea din parcare, motorul torcea, așteptând ca semaforul să se facă verde. În timp ce așteptam, Luke a dat drumul la muzică și am tresărit, fiind luată prin surprindere de basul puternic ce-mi făcea până și sufletul să vibreze.

Recunoșteam melodia și nu din cauză că ascultam acest gen de muzică, ci pentru că eram extrem de convinsă că o auzisem și în mașina lui Jacob. Totuși, se simțea altfel cu basul care din mașina veche a lui Jacob lipsea cu desăvârșire. Era "Trust Issues" de la Drake.

Când lumina s-a făcut galbenă, am înghițit în sec, fiind conștientă că o asemenea mașină nu o poți conduce cu cincizeci la oră. Luke a turat motorul și inima mi-o lua deja la goană. Odată apărut verdele, mașina a zburdat pe stradă cu viteza luminii, făcând totul în jurul nostru neclar.

Mi-am făcut curaj, realizând că ochii mei la șosea nu ar face diferența în cazul unui impact mortal, și l-am privit pe Luke. Relaxarea pe care o emana la volanul bestiei era de nedescris. Arăta exact ca oamenii ce stau în trafic de zece minute și nu se așteaptă să plece din loc prea curând, în niciun caz ca unul ce conduce cu 130 la oră.