13. Între rațiune și dorință (1)

289 15 0
                                    

—Cine a spus că nu dau doi bani pe tine? m-am apărat imediat.

—Ah, scuză-mă! Doar m-ai folosit ca pe urmă să-mi spui că a fost o greșeală!

A scuipat cuvintele cu scârbă în glas, de parcă rememora ultima noastră conversație. Am oftat.

Nu știam ce să-i spun. Nu mă așteptam să mă confrunte pe tema asta. Credeam că o va lăsa baltă și mă va ignora de acum înainte.

—Nu e adevărat. M-ai luat prin surprindere. Eu nu m-am despărțit de Zack, am repetat ce i-am spus și ultima dată.

—Ai mai spus asta. Dar nu înțeleg de ce.

Am ridicat din umeri.

—Ce e atât de greu de înțeles? Mi-a fost alături atunci când am avut nevoie. M-a ajutat cu sevrajul...

Am bolborosit.

—Am văzut asta. Erai tare bine când am venit, a mormăit ironic.

Privirea lui mă ardea și mă foiam încontinuu sub cuvertura patului. Mă bucuram să-l văd, dar nu-mi plăcea că eram nevoită să vorbesc despre asta.

—Chiar am fost bine. Nu am mai luat nimic din seara petrecerii. Zack m-a ajutat mult. Doar că...

—Doar că ce?

Își pierdea răbdarea cu mine și acest lucru era vizibil.

—Nu m-am mai văzut cu el de când ai plecat de la mine, am recunoscut învinsă.

Ceva a licărit în ochii săi în acel moment. O urmă de speranță. M-am înjurat mintal. Nu ar fi trebuit să-i spun asta.

—De ce? și-a lins rapid buzele.

—Pentru că m-am simțit vinovată pentru ce s-a întâmplat.

Am răspuns scurt. Era adevărul, dar doar pe jumătate. Nu aveam de gând să-i spun că l-am evitat pe Zack din simplul fapt că nu mă puteam opri din a mă gândi la el.

—De ce ai făcut ce ai făcut cu mine dacă ții atât de mult la el? a insistat.

Pentru că ce simt pentru tine nu se compară cu ce simt pentru el, am gândit.

—Ți-am mai spus, a fost o greșeală.

A mârâit cu dinții încleștați.

—Ți-am mai zis să nu spui asta.

Buzele mi s-au strâns într-o linie dreaptă.

—Nu am o scuză pentru ce am făcut. Dar chiar îmi pare rău!

—Nu e nevoie de una. Nu am nevoie de scuzele tale. Aș vrea doar să fii sinceră cu mine.

Am ridicat din umeri.

—Dar sunt.

Luke și-a scuturat capul frenetic.

—Nu. Nu ești. Ți-am mai spus că te simt. Știu ce fel de persoană ești. Nu ai face ce ai făcut dacă ai ține la Zack așa cum susții. Ai alt motiv pentru care m-ai respins săptămâna trecută, doar că nu-mi spui adevărul.

Cuvintele lui au reușit să mă aducă la tăcere. Avea dreptate, dar nu voiam să-i spun asta. Am preferat să nu mai spun nimic. Nu avea să renunțe.

Ce se presupunea că ar trebui să fac ca să-l țin la distanță? Să mă dau în continuare îndrăgostită de Zack? Dar nu eram. M-aș fi putut preface atât de bine?

—Bine. Nu vrei să-mi spui adevărul. Am înțeles. Bănuiesc că-l voi afla singur atunci, a continuat cu un ton hotărât.

—Luke...

INSPIR FUMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum