INSPIR FUM

EPILOG

MÂNA DREAPTĂ A DIAVOLULUI

LUKE

—Ah, aici erai! Ai reușit să vorbești cu Sam?

Tonul lui relaxat a reușit doar să mă înfurie mai rău decât înainte. Am lăsat ușa biroului să se trântească în urma mea, dar asta nu părea să-i fi atras atenția asupra dispoziției mele proaste. Din câțiva pași, am fost în fața lui Zack și am lovit paharul de whisky, pe care era gata să-l ducă la buze.

Acesta s-a izbit de peretele de sticlă și s-a făcut țăndări, în timp ce whisky-ul se prelingea spre podea. Nenorocitul nu a avut nici o reacție, ba chiar părea mai relaxat decât înainte. S-a uitat la mine și a oftat lung.

—Ce dracu, Zack?! De ce ai adus-o acolo? am răcnit.

Mușchii îmi vibrau pe sub piele și nu știam cât mai aveam să rezist impulsului de a-l lovi direct în mutra aia de dobitoc.

—Spre apărarea mea, credeam că ați terminat cu Flynn deja. Și nu mă așteptam să-l omori, sincer! a chicotit amuzat.

Nu se aștepta, pe dracu! A fost un ordin clar: fie suflă și-l împuști, fie refuză și-l faci să sufere până moare. Eram sătul până peste cap de Zack și manipulările lui.

Nările mi s-au umflat și l-am prins de gulerul cămășii. Era mai scund decât mine și l-am forțat să se ridice pe vârfuri, până la nivelul ochilor mei.

—Ți se pare amuzant? am mârâit printre dinți.

A pleoscăit plictisit din buze și mi-a prins pumnii, dar nu aveam de gând să-i dau drumul.

—Exagerezi! O să-i treacă! Nu a fugit când a aflat cu ce ne ocupăm, acum a fost doar puțin luată prin surprindere. O să-și revină, la fel cum și-a revenit și data trecută. Acum, dă-mi drumul până nu vei face ceva ce vei regreta, m-a atenționat.

Tonul lui a trecut rapid de la cel prietenos la cel de șef și un mușchi al feței mi-a zvâcnit. Maxilarul mi s-a încordat dureros de mult, dar i-am eliberat gulerul, îmbrâncindu-l.

—Puțin luată prin surprindere, Zack? Băga-mi-aș! M-a văzut cum i-am tăiat beregata nenorocitului!

—Deci știe ce se poate întâmpla dacă suflă vreo vorbă despre ce a văzut, a concluzionat el.

Eu am văzut roșu în fața ochilor în acel moment. Mi-am trecut palma peste față pentru a mă calma. L-am fixat cu privirea. Încercam din răsputeri să nu mă năpustesc iar asupra lui, însă nemernicul îmi făcea treaba al naibii de grea.

—Nu! Nici să nu-ți treacă prin cap așa ceva! Ascultă-mă bine, Zack! Poate să facă ce vrea, eu nu îi fac nimic! Nimeni nu se atinge de Sam. Asta să-ți fie clar! am mârâit cuvintele și speram că m-am făcut înțeles.

Știam că Sam nu va reprezenta un pericol pentru noi sau afacerile nenorocitului. Oricât de speriată ar fi de noi, chiar dacă a ales să păstreze distanța, nu se punea problema că ne va declara la poliție. Era mai deșteaptă de atât. Ar fi putut să meargă la poliție cu ce i-a povestit Zack despre afacerile lui, dar nu a făcut-o.

Dar chiar și așa, nu i-aș permite lui Zack să se atingă de ea. Știu că dacă eu aș refuza, ar pune pe altcineva să rezolve treaba în locul meu. Are destui oameni pentru așa ceva. Dar i-aș tăia lui gâtul înainte ca măcar să dea ordinul. Nimeni nu se atinge de Sam.

El a aprobat din cap plictisit.

Zack nu se lăsa niciodată afectat de nervii mei, dar asta doar pentru că nu au fost niciodată direcționați asupra lui. De obicei, e încântat de furia mea. O folosește mereu în favoarea lui. Dar, acum nu mai are șanse.