My entire life

Nu mai face nazuri

ATENȚIE. 

POVESTEA E SCRISĂ DIN PERSPECTIVA A TREI TINERI ȘI ANUME : ROZIRA, EDUARD ȘI LIVIA. FIECARE ÎȘI VA ÎMPĂRTĂȘI GANDURILE, RELE ȘI BUNE, IAR VOI CITITORII ÎI VEȚI CUNOAȘTE PE PARCURS. ÎN UNII S-AR PUTEA SĂ VĂ REGĂSIȚI, ÎN ALȚII NU. 

Rozira pov

Îl aștept pe Răzvan amicul meu, să apară în pauza de masă care durează minute frumoase. În care mă pot gandi la un nou plan, să-l fac pe colegul nostru de liceu, pe Eduard, acel tip bogat și cu fițe, să-mi acorde atenția pe care o merit și pe care o vreau de atata vreme. 

Dar se pare că Răzvan a adormit pe drum. Ori poate, este la baie și acolo s-a înțepenit ori a fost închis de cineva. 

Sunt în curte și încerc să nu mai privesc telefonul cu ochi arzători. 

Diseară voi începe o altă etapă. O să merg la club, o să beau, o să mă distrez, o să fac ochi dulci altora care mă vor și îl voi face gelos pe Eduard. 

În final, trebuie să fie al meu, măcar o dată. 

De fiecare dată cand își întoarce privirea și o face pe durul, mă excită și nu mă face decat să-l doresc mai tare. Îmi place la nebunie cand îmi zice nu, deși nu din gură. 

Eu știu că îi place. 

Poate se amuză și el. Așa mai uită de faptul că suntem în ultimul an de liceu. El este bogat, sigur nu are probleme. Nici eu nu stau rău cu banii, ci doar cu relația cu părintii mei. STAI, ÎI POT NUMI OARE PĂRINȚI? Poate într-un fel, mama m-a născut, dar pe măsură ce am crescut s-a ocupat mai mult de ea. Iar tata, visează doar femei toată ziua și o trădează, de parcă nu sunt încă soț și soție.

 Nu că mama s-ar lăsa mai prejos. MAI STAU ÎMPREUNĂ DOAR PENTRU BANI. De cand mă știu, nu mi-au zis nimic de bine. 

Tresar cand Eduard se apropie de mine, cu telefonul la ureche, vorbind furios și repede : 

-Nu începe iar, Francois! Nu am de gand să intru în belele din cauza voastră. Ar trebui să-i ceri lui Morag să înceteze! De ce sunteți amandoi niste nazdravani pe capul meu? Am atatea care mă apasă și vă apucă peste noapte?  O SĂ MERGEM LA CLUB, AR TREBUI SĂ VĂ AJUNGĂ! UNDE VĂ TREZIȚI AICI? HEI, ESTE ROMÂNIA, NU FRANȚA BINE? NU MĂ MAI FACE SĂ VORBESC, ÎNCHIDE! 

Nici măcar nu mă observă. În plus, ce nume au fost acelea? Oare cum să nu aiba prieteni străini? Doar este pe bani și multi ar vrea să facă parte din cercul lui de apropiați. 

Una de la mine din clasă, una vopsită și cu față de rozătoare, îl apucă de braț în fața mea și Eduard se întoarce spre ea uimit : 

-Da? Din cate știu, nu ți-am auzit vocea. Ce este? Mă agresezi cumva în curtea liceului? 

Ea se scuză de ochii lumii și se dă la acesta, în condițiile în care sunt și eu prezentă. Sunt doar la cativa pași distanță de cei doi. IAR EA ARE TUPEUL SĂ-MI AGATE BĂRBATUL, BĂIATUL, FĂRĂ PIC DE RUȘINE?! 

Uit de Răzvan și vreau să pășesc spre aceștia, dar Eduard începe să râdă și îi zambeste în secunda următoare : 

-Dacă vrei, de ce nu? Adică, pot să te ajut. Ai venit la cine trebuia. 

Îi face el cu ochiul și îmi vine să arunc în cei doi, cu telefonul. 

Vreau să fac un scandal, însă Răzvan apare și mă trage spre acesta în secunda următoare, exact în clipa în care Eduard se uită în direcția noastră și mă remarcă.