My entire life

Un test trecut

Eduard pov

Ies din firmă și mă îndrept spre mașina mea. Nu apuc să scot însă cheile din buzunar, că aud pasi care se apropie de mine și mă răsucesc puțin irascibil, spre persoana care apare neanunțată la mine. Însă Francois îmi zambeste larg și uit pe moment de chei : 

-Bună, Eduardo, m-ai uitat? 

Dau mana cu Francois și îl iau în brate, fiind fericit că s-a gandit să treacă pe la mine : 

-Cum să te uit, frate? Mereu mă gandesc la tine, la iubitul tău DRAGOS. Ai rezistat atația ani cu el, chiar vă merge, ha? 

-Nouă să zicem că da, însă ție? Adică știu că sunt opt ani, de cand i-ai permis lui Morag să se vadă cu acel tip. Ultima dată, nu era căsătorită cu el, deși spunea că a cerut-o în urmă cu puțin timp. SUNT OPT ANI, FRATE! DE CE NU I-AI DESPĂRȚIT ATUNCI? MAI SUNT ȘI PĂRINTII TĂI, DESPRE CARE AM AUZIT CĂ AU PIERDUT TOTUL, CĂ AU FOST PĂRĂSITI DE AȘA ZISII LOR FANI ȘI CĂ ABIA DACĂ MAI AU CU CE SĂ TRĂIASCĂ. IAR TU EȘTI AICI, AI REUȘIT PE PLAN PROFESIONAL, PARCĂ IERI TE VEDEAM AMĂRAT ȘI CU O PRIVIRE TRISTĂ! CE REPEDE ZBOARĂ TIMPUL. ÎNSĂ NU TE LAS, PANĂ CAND NU VORBIM TOȚI TREI. MORAG, TU ȘI EU. INSIST CHIAR PRIETENE. 

-Francois, nu am putut. Nu am vrut să am acea vină. DACĂ O DESPĂRTEAM DE CEL CARE AVEA SĂ O TRATEZE MAI BINE CA MINE ȘI SĂ O FACĂ FERICITĂ? PUR ȘI SIMPLU AM CREZUT CĂ SUNT MAI RĂU PENTRU EA ȘI CĂ NU O MERIT. NU ȘTIU DE MORAG, DAR CONSTIINȚA MEA A FOST VIE ATUNCI ȘI ÎNCĂ ESTE. NU AM VRUT SĂ O DESPART DE EL. DACĂ SE VOR CĂSĂTORI, SPER SĂ FIE POTRIVITI UNUL PENTRU ALTUL. E PRIETENA NOASTRĂ ÎNCĂ. NU PUTEAM SĂ O ÎNGROP, PE LA SPATE. NU MI-A STAT ÎN FIRE SĂ FAC RĂU CUIVA, VREODATĂ. 

Termin de vorbit, iar pe fața lui Francois apare un zambet și mai ciudat, de parcă mi-a pregătit ceva în secret : 

-Sper să nu te superi că am făcut asta! 

Îmi zice și mă trage de brat din senin. De fapt, mă întoarce cu fața, spre masina mea, în spatele căreia se află încă o persoană, care se uită la noi. 

Inima din piept reacționează și Morag îmi susține privirea cu niste ochi la fel de expresivi și de frumosi ca atunci. Probabil arăt ca un idiot, iar Francois fuge spre Morag amuzat : 

-Te las cu el. Parcă a văzut o fantomă, ce e așa șocat? 

-Mersi Francois, chiar îți răman datoare. 

Pe partea opusă, mai este o masină parcată și mă prind că a fost planul lor. La volan, se află chiar Dragos, care scoate capul pe geam pornit : 

-SĂ VĂ IUBIȚI AMANDOI, DA? CĂ NE-AM CHINUIT ATAT, SĂ VĂ ADUCEM ÎMPREUNĂ! MAI ALES FRANCOIS. ABIA ÎMI MAI OFERĂ TIMP, DOAR DE VOI DOI VORBESTE! 

Mă abtin înainte să-i zic una pe moment și Francois se urcă în masina în secunda următoare.

-Du-l de aici, de pe capul meu doar. 

Spun pe un ton sec și Francois îi zice la ureche nu știu ce, lui Dragos. Îi aud de aici, amandoi urlă și barfesc sunt sigur, mai au și muzica dată tare : 

-Eduard? 

Îmi spune Morag pe nume și o privesc atent, în cele din urmă, deși nu am curaj. Oare a auzit ce vorbeam mai devreme? Trebuia să fiu mai rezervat, dar se pare că Francois știe mereu cum să mă tragă de limbă. De cand stă în România, a început să-mi facă belele, de parcă e mai român ca mine uneori : 

-Ai vrut să mă vezi, să discutăm, Morag? 

-Da, dacă dorești și tu. În plus, da, am auzit discuția voastră.