My entire life

Prezentul meu e mort

Eduard pov

Credeam că după ce voi da acel bac afurisit, totul o să se așeze în viața mea. DAR M-AM ÎNȘELAT. Însă am profitat de situații și am reușit să-i înduplec pe ai mei. Nu am de gand să plec din țara mea, nu să fiu un trădător ca ei, deși nu le-am zis-o pe față, că preferă bani multi și un stil de viață precum aceia din afară. DACĂ EI DECID ASTA PENTRU EI, NU VOI AVEA ACELASI TRASEU. 

Le-am prezentat-o pe Rozira și mama a plăcut-o chipurile. Au fost de acord să-mi permită să răman, dacă mă voi căsători cu ea, după ce termin și aflu ce note am luat. S-a întamplat. Notele pe care le-am luat la bac și experiența din liceu, nici măcar nu mai contează pentru mine. Nu am avut cand să mă bucur de ele. Am trecut direct la casatorie, doar pentru a scăpa de cruzimea lor.

 Toată lumea a fost șocată, știrea s-a răspandit repede, mai ales cand faci parte dintr-o familie de bogati ca mine. Doar Rozira și cu mine, nu aveam idee în ce ne băgăm. Eu am avut un scop, ea poate altul, ori m-a dorit pe mine și am sfarșit prin a deveni soț și soție. PENTRU CAT TIMP OARE? Nici eu nu sunt sigur. Nu credeam că mă voi însura așa tanar. 

Mama nu știe despre Morag, despre ceea ce s-a întamplat între noi doi. Poate că Francois a început să se prindă între timp, dar nimeni nu a zis-o cu voce tare. Atat Morag, cat și mine, preferăm să considerăm că acel episod a rămas în trecut. DEȘI EU MĂ IAU DUPĂ CEEA CE VREA MORAG MAI MULT. 

Pe cine păcălesc oare? AI MEI NU AR FI ACCEPTAT O NORĂ STRĂINĂ. ȘTIU DEJA. DEȘI VOR BANI ȘI SĂ FIE DE TEMUT, AU RĂMAS CU ACEA GANDIRE PERICULOASĂ. Au impresia că nu o să fiu fericit cu o persoană de altă naționalitate. Poate în secret, amandoi sunt rasisti, nu mi-e frică să vorbesc așa despre ei. SUNT PENTRU PRORPIUL BINE PLECATI PRINTRE STRĂINI, LE ZAMBESC FRUMOS, IAR PE LA SPATE ÎI BARFESC ÎN PRIVAT. ÎI ȘTIU BINE PE AI MEI. 

Cu banii nu stăm deloc rău, nici măcar eu. Cum le sunt la picioare, au grijă de mine mai ceva ca înainte. Nu mai spun de Rozira, soția mea, care este tratată precum o regină. PARCĂ ESTE FIICA LOR, IAR EU DOAR UN CIUDAT ÎN ACEASTĂ FAMILIE. ÎNSĂ FRANCOIS ȘI CU MORAG MĂ AJUTĂ CU PREZENTA LOR. AM NEVOIE DE AMANDOI. NU ȘTIU CE MĂ FĂCEAM, DACĂ NU ERAU PRIETENII MEI.

De când este sotia mea și pană în acest moment, au trecut cateva luni. Cred că șapte? Dar eu am impresia pe zi ce trece, că nu știu pentru ce trăiesc. Uneori îmi spun că așa trebuia să fie, că poate sunt nevoit să am o familie a mea, dar nu se întamplă așa cum își imaginează unii. Relația dintre sotia mea și mine este una rece, spre nimic. 

Nu știu cum, dar parcă amandoi avem sentimente pentru altcineva, ori poate, ne-am săturat deja unul de celălalt. În prima noapte, nici măcar nu m-am atins de ea. Nu fiindcă nu exista dorința, ci fiindcă am plans. Pe atunci, m-am certat cu Morag. Am vrut să știu dacă simte ceva pentru mine, dar mi-a susținut că este totul în capul meu. CĂ AR TREBUI SĂ MĂ OCUP DE SOTIA MEA. 

Rozira nu a înțeles ce aveam, a ieșit afară, iar acolo stătea de vorbă cu Morag, după ce mi-a rănit inima, a vrut să ia aer.

 Eu eram singur, în camera, în dormitorul nostru, pană cand să vină Francois și să-i sar în brate. AM AUZIT CĂ DACĂ PRIMA CASATORIE NU ITI MERGE, NU AR TREBUI SĂ MAI ÎNCERCI IAR. AMINTIRILE MELE DE LA NUNTĂ SUNT ATAT DE STRANII, ÎNCAT SIMT CĂ NU ÎMI APARȚIN. 

-Eduard? 

Apare Rozira în cameră și tresar cand o aud. Stau pe marginea patului, cu mainile la cap și mă gandesc la totul, de parcă este ultima mea zi pe pămant : 

-Da? Ce este, s-a întamplat ceva? 

Rozira se opreste în fața mea și îmi spune pe un ton excitat :