My entire life

Greutăți și durere

Cu toții auzim acele vorbe despre timp, că timpul trece. Și totuși, ce lasă în urma ? Ce rămane în interiorul nostru, pe măsură ce anii s-au scurs ca nisipul printre degete? Uneori nu ne ajunge o viață întreagă, să înțelegem ce ne lipseste, ori de ce am pierdut pe cineva, ori de ce am trăit așa de aiurea, cu zeci de întamplări pe care le-am înțeles gresit, ori pe care le-am trecut cu vederea, deși toate se întamplă cu un motiv. 

Să nu crezi că totul este la întamplare, nu. Nu există coincidente, iar chiar dacă drumul ți se întalneste cu al lui sau cu al ei candva, pe viitor, să nu uiți că poate este un test. Că poate îți este permis să-l revezi, să o revezi, ca să pici sau să mergi înainte. Ei bine, viața nu este așa cum ne-o arată ei.

 Părintii nostri cand suntem mici, nu ne zic multe. Nu ne spun exact acele vorbe de care avem nevoie mai tarziu. Și așa crestem, existand anumite goluri, pe care nu le putem umple ușor. Așa se întamplă ca uneori să o dăm în bară, să facem greseli. 

În ziua de azi se încearcă multe, există anumite experimente care se îndeplinesc pentru unii cu  succes. Făcute pe noi toți din păcate. De pildă, toți vor să ne bage în cap faptul că nu mai există bine și rău, că există o zonă gri auzi tu! Nu am de gand să scriu aici părerea mea, însă este nevoie de multă atenție. 

Nu este usor să fii părinte. ATAT MAMA, CAT ȘI TATĂL, AU O MARE RESPONSABILITATE PE CARE MULTI NU O ÎNȚELEG, O ZIC ÎNSĂ CU DURERE ȘI DIN PĂCATE, SUNT MULTE CAZURI DE GENUL.

 NU MAI ÎNGRIJITI COPILUL DOAR CAND ESTE MIC ȘI NU ÎL MAI TRATAȚI DE PARCĂ ESTE O PĂPUSICĂ! NU ESTE O PĂPUSĂ, NU EXISTĂ CA SĂ FIE O VERSIUNE A VOASTRĂ PE CARE NU ATI REUSIT SĂ O ATINGETI. FIȚI ALĂTURI DE ACEL COPIL, ÎN ADOLESCENTĂ MAI ALES, CĂCI DE ACOLO ÎNCEPE CU ADEVĂRAT „AVENTURA". 

Însă și mult mai devreme. În ziua de azi, chiar din clasa a doua, ori poate a treia. Nu mai subliniez aici, că trăim niste vremuri cumplite. Deci, așa cum am spus, vă rog pe voi părintii, să vă iubiti copiii toată viața, nu doar cand sunt bebelusi! Pentru că majoritatea asta fac. Sunt acolo pentru ei cand sunt mici și după nu le mai cunosc durerile acelor suflete. FIȚI PĂRINTI TOATĂ VIAȚA, VĂ ROG. FIȚI PĂRINTI PENTRU EI ȘI FIȚI DE AJUTOR PENTRU ACEȘTIA, SĂ NU SE PIARDĂ. Iar dacă să spunem că o iau pe o cărare gresită, nu săriți cu gura pe ei, nu îi condamnati, că la varsta lor nu știu dacă erati mai buni! Doar rugati-vă în tăcere pentru copilasii vostri, fiindcă veti fi auziti si ascultați. Iubiți-i pe copiii vostri și înțelegeti că odată ce aveti un copil, nu mai puteti să vă ganditi la voi! Trebuie să existe acel sacrificiu făcut pentru copilul vostru, acea jertfă. 

ÎN TOTAL ÎN POVESTE AU TRECUT OPT ANI. IAR ÎN ACEST CAPITOL, NE ÎNTOARCEM ÎN URMĂ CU CINCI ANI, CAND LIVIA ȘI CU ALIN AU TERMINAT STUDIILE, ADICĂ LA O DISTANȚĂ DE TREI ANI. 

La vârsta de douăzeci și cinci de ani, Livia este recunoscătoare pentru cate s-au întamplat în viața sa, în sens bun. Deși susținea că nu o să termine o facultate, a fost exact pe dos. I-a acceptat propunerea lui Alin și de atunci, din acel moment, nu și-a mai scos inelul de pe deget. Are un loc de muncă frumos, lucrand alături de mama lui Alin și o familie la care oricine ar visa în locul ei. Pe langă toate acestea, este mamă. Primul copil l-a născut după ce a devenit soția lui Alin și s-a bucurat tare mult. Fetița lor are un an și cateva luni. Însă nu există doar motive de bucurie în viața acestora. Fiindcă mama lui Alin se află în spital și starea sa nu este bună deloc, iar Alin este distrus.

 Livia se gandeste cu groază că s-ar putea ca mama lor să plece din această lume. Și-a strans nepotica în brate și fiul ei, s-a căsătorit cu persoana pe care o iubeste. Mama lui Alin știe că poate să piară împăcată, în cele din urmă. DAR ALIN NU ESTE PREGĂTIT SĂ O LASE. DE CAND SE AFLĂ ÎN SPITAL, ABIA DACĂ MAI DĂ PE ACASĂ.