My entire life

Un eșec

Livia pov

  ( E personaj creat de mine, însă deja o iubesc ) 

Toți părăsesc încăperea, mulțumiti de rezultate, doar eu stau la locul meu și privesc foaia cu nota mică de pe ea. 

Am știut că engleza nu este limba la care mă voi pricepe, dar nu am crezut că voi avea parte de asemenea rezultate. Nimic nu merge cum doresc, uneori mă întreb la ce îmi va folosi această facultate? E primul an și deja aud numai de engleză. Eu am vrut psihologie, nu engleză, dar nu pot scăpa de limba aceasta. Părinții mei oricum abia mă susțin și ne este foarte greu, ca și familie. Cu toate că sunt una singură la părinti, nu am fost niciodată înstărită.

M-am chinuit în liceu să intru cu note mari aici, să fiu biciuită peste față oare de engleză?! 

Dacă ar fi fost proful nostru în varstă, i-aș fi cerut să mă ajute, cu un sfat măcar. DAR ESTE ÎN SPITAL, FIINDCĂ A LUAT VIRUSUL ACESTA DESPRE CARE TOȚI VORBESC, DEȘI NU ESTE VACCINAT. OARE CAT MAI STĂ? EU SPER SĂ SE FACĂ BINE, FIINDCĂ NU POT VORBI CU NOUL PROF DESPRE NOTELE MELE PROASTE. NU DE ALTA, DAR ABIA A VENIT ȘI EL, NU NE CUNOASTE, IAR MIE ÎMI ESTE RUȘINE. 

Încerc să mă ridic, dar îmi dau seama că îmi curge o lacrimă pe foaie și mă întorc la prof cu spatele. Încă nu a ieșit, dar nu este atent la mine. Se uită la foile lui și pare că a uitat, că trebuie să plece, ori că ora este terminată. 

Îmi scot un servetel, mă asigur că nu mai bocesc la facultate și mă îndrept spre ieșire. 

Dar nu apuc să trec pe langă birou, că îl aud cum îmi spune în secunda următoare : 

-Livia, poți să mai rămai cateva minute? 

Înghit în sec și încep să tremur, îmi strang rucsacul în brate și mă întorc spre prof cu fața. Cu toate că restul sunt topite după el, doar este tânăr și chipurile a studiat în străinătate, eu abia dacă mă uit mai atent la acesta. Am atatea probleme și nu pot să-l fac pe prof să-i fie milă de mine. Nu vreau să îmi creez greutăți, mai ales că mai am din anul acesta : 

-Știu că ai luat o notă care nu te-a făcut fericită, dar o putem rezolva. Sunt aici să vă ajut cu engleza, poți încerca să-mi spui unde ți se pare greu. 

TOTUL E GREU. NU PRICEPI?  VIAȚA MEA ESTE GREA. PARCĂ E DOAR NEGRU. DE CE VREI SĂ AUZI CEVA DIN GURA MEA? 

-Cred că engleza nu e de mine. Nu a fost niciodată. Nu îmi place, nu am crezut că mă voi izbi de ea aici! Ar fi trebuit să aleg altă facultate, ori să mă interesez mai mult. 

-Livia, știu că ai rețineri și că nu vrei să-mi vorbesti, dar insist, te pot ajuta. 

-Cum oare? Eu am nevoie să stau cu cineva, să-mi explice de zece ori, fiindcă nu pricep! Iar așa ceva nu se poate. Interacțiune de genul, între profesori și elevi! 

Levente mă ascultă cu atenție și pune foile una peste alta, cu grijă : 

-Sunt apropiat de varsta cu voi, nu sunt așa mare, dar am experiență. Oricum stau doar până cand o să revină proful vostru. Nu ar avea de ce să existe probleme, doresc să te ajut. 

Să te cred? 

Oare este serios? Râde de mine? Ori chiar se implică? 

-Nu vreau să renunți doar fiindcă ai parte de clipe grele. Vor trece, Livia. De cand vă predau, am observat că mereu înclini spre rău în viață. Dar îți poți schimba gandirea.