My entire life

În brațele lui

Livia pov

Alin a dorit să mă scoată în afara orasului, dar înainte de asta, a trebuit să mă văd în parc, deși nu este usor pentru mine, cu proful. Nu am uitat de întalnire, mai ales că vreau să trec și să termin cu notă mare. La final măcar .. . 

Am ajuns prima și am privit în jur, dar nu era nici urmă de Levente. Mi-am zis că o să apară și m-am uitat pe telefon, cu ghiozdanul langă mine. Nu au trecut cinci minute și am auzit pasi în apropiere. Când mi-am ridicat privirea, m-am izbit de ochii lui calmi, dar în acelasi timp misteriosi și mult prea atractivi. Mi-a stat saliva în gât și am vrut să fac vreo mișcare, dar a reacționat înaintea mea : 

-Mă bucur că ești aici. Aștepti de mult ? 

-Nu chiar. Abia am sosit. 

-Și eu la fel. A trebuit să găsesc un loc să parchez masina. Ești pregătită? 

Dau din cap și ia loc în fața mea, iar o masă este între noi. O masă pe care nu se pun cărti musai, dar așa suntem noi. Mai ciudați și mai moderni într-un fel. Își scoate un manual din geantă și se uită lung spre pixul din penarul pe care îl lasă la vedere : 

-Tu ai pix la tine? 

-Am uitat. Am un creion. 

Îi zic timidă, iar el zâmbeste din senin și îmi întinde un pix drăgut de la acesta. Îl iau, încercand să nu roșesc, iar degetele ni se ating în treacăt. 

Levente e la fel de senin, cu toate că îi traversează o emotie chipul un moment, dar eu nu sunt atentă : 

-Mulțumesc. 

Îmi aud vocea și el întoarce spre mine manualul, dar în felul acesta, nu prea mai vede el. Înghit în sec și mă uit speriată la prima cerință : 

-Ce ți se pare greu, mă poți întreba. Te voi lăsa să completezi și după te verific. 

-Sigur așa e cel mai bine? 

Îmi tremură vocea, iar Levente îmi susține privirea de parcă îi face plăcere să mă tortureze cu zambetul pe buze : 

-Dar cum dorești în alt mod? Nu pot să stau langă tine. Putem să fim recunoscuti de cineva. 

Încerc să nu mă încrunt, dar nu pot ascunde dezamăgirea de pe chip : 

-Și dacă stati langă mine, ce are? Vă mănanc? 

-Sigur că nu. Dar se pot întampla altele și vreau să nu se mai repete acel moment. 

-Veti decide asta de unul singur? Din câte știu, m-am implicat atunci. 

-Decid de unul singur, fiindcă am auzit că ești iubita lui Alin. Acum înțeleg de ce se purta așa tandru cu tine. 

Îmi dau ochii peste cap și îmi arunc privirea la prima cerință. Nu mă pot certa cu el. Să creadă ce vrea. 

Încerc să-i ignor privirea, care este asupra mea și mă rog în sinea mea, să nu par o speriată de bombe. Levente se ridică din senin și se postează în dreapta mea : 

-Îmi faci loc? 

Îi ascult rugămintea, deși nu a folosit te rog, nu a sunat ca un ordin și după ce stă langă mine, mă simt mai rău ca înainte. 

Oare ce tot am dorit? 

Nu mă pot concentra și tot ce simt este acea atingere, în zona de jos.