My entire life

If only you knew

Eduard pov

Seara la club se simte ca una obișnuită, cu toate că aerul pare sufocant. Sunt cu prietenii aici, Morag dansează în mulțime și pare în largul ei, iar Francois stă langă mine cu toate că vanează tipi cu privirea. Mai dau pe gat un pahar, ori încerc să o fac, înainte ca Morag să revină la noi și să mă atingă pe braț cu mana : 

-Nu vrei să dansezi, Eduard? 

Mă întreabă în secunda următoare, cu părul ridicat în sus și cu un zambet larg pe chip. Preț de o clipă nu vreau să-i rănesc sentimentele și caut ajutor la Francois. Dar francezul nu este atent la mine, ci se uită intens spre un tip, care la fel, îi caută atenția : 

-Mă scuzați. Mă vrea cineva se pare. 

Ne zice Francois, dispărand spre tip, iar eu răman cu Morag, de care știu că nu pot să scap așa ușor. O urmez în mulțime, în timp ce unele se uită lung spre mine, cu interes, de parcă mă vor în patul lor în seara asta. Încerc să-mi păstrez calmul și Morag se zbanțuie fără să plece de langă mine, de parcă vrea să-i intru în joc. Fac de ochii ei cateva mișcări, cu toate că sunt plictisit și mă întunec la chip, în clipa în care Rozira își face apariția. 

Nu este singură, ci e alături de Răzvan, care are mana pe spatele ei, puțin cam mult totusi o atinge. 

Morag se oprește și mă scanează cu privirea, iar eu îmi spun în barbă iritat : 

-Fata asta vrea să mă calce pe nervi. Cu cine crede că se pune? 

-Hei, Eduard, ce ai pățit din senin? Ești bine? 

Mă bate Morag pe umăr și o privesc din senin furios : 

-Nu sunt deloc bine, ce tot vrea? Adică îmi dau seama ce vrea, dar chiar așa jocuri de copii? Nu am de gand să-i fac pe plac, o voi chinui la nesfârșit în felul acesta! 

Morag se dă în spate și pare rănită din senin, de izbucnirea mea. Nu știu de ce am făcut-o, am uitat că este mai sensibilă cu cei la care ține, mai ales cu familia sa, pe care doar ea o poate besteli, deși o iubeste mult : 

-Morag, scuze, nu am vrut să spun toate acele lucruri.

Mă explic în fața ei, întinzand brațul în direcția sa, dar Morag dă din cap spre mine și dispare în mulțime, în partea opusă. Îmi dau seama că am făcut-o lată, deși nu am plănuit și sunt strigat de Rozira în secunda următoare. Mă opresc din mers, deși doream să o prind din urmă pe Morag și Rozira îmi zambeste malefică : 

-Nu ne saluți dragă? Nu ne vezi ? 

Încerc să răman calm, deși mi s-a dus răbdarea pe seara asta și îi spun pe un ton iritat : 

-Te-am văzut și ce vrei de la mine? Nu am de ce să te salut, era mai bine să nu apari! 

Rozira se clatină pe picioare, cu mana la gură, semn că este uimită și rănită de vorbele mele, dar știu că este doar teatru. Ori așa cred. 

-Ți se pare că nu îmi dau seama ce urmărești? Nu suntem copii, așa cum ar crede lumea. Dacă eram, nu mai stăteam la club acum, nu crezi? În fond, dacă suntem la club, e clar ce dorim. O partidă care să ne satisfacă dorințele. Însă te-ai gandit vreodată, că nu ești genul meu? Ori că poate, nu am vreo treabă cu tine? Nu arati rău, nu voi nega. DAR ȘTIU CĂ NU EȘTI ACEA FEMEIE, LANGĂ CARE M-AȘ VEDEA PE VIITOR. Sunt sigur că vrei doar o aventură, dar eu sunt un tip serios, deși nu par așa! La liceu ai dreptate, ai auzit multe despre mine, dar nu îmi place viața mea. Am multe probleme și cred că scap de ele, dacă îmi trec multe femei prin pat. Îmi place, recunosc, să fiu un tip rău și să fie toate cu ochii după mine. DAR EU NU ÎMI DORESC O IUBITĂ UȘOARĂ LANGĂ MINE! Iar tu, ești ca mine, tocmai de aceea nu pot să-ti ofer ce ai dorit mereu. De fapt, cred că am lămurit totul, nu?