My entire life

M-ai învățat iubirea

Eduard pov

Ce pot să zic după atata vreme?Francois și cu Dragos au avut mai puține de îndurat, decat Morag și cu mine. Care ne iubim. Și care suntem un cuplu obișnuit, dar care a avut de înfruntat criticile lumii, ba chiar și pe ale alor mei. 

Nu știu cum, dar mama a fost de acord să-mi dea binecuvantarea, deși a fost convinsă de tata mai mult ca sigur. Nu i-a păsat nici măcar în ultima sa clipă de mine, dar ea s-a crezut o mamă perfectă toată viața. EA NU A GREȘIT CU NIMIC, AȘA A PIERIT, CU ACEA GANDIRE DIN PĂCATE. 

Și cum oare? Ei bine, chiar înainte de nunta noastră, am auzit de la tata care m-a sunat, că mama a fost izbită de o masină în centru și că este în stare gravă la spital. Tata fusese anunțat înaintea mea. 

Pană cand am ajuns la spital însă, mama și-a dat ultima suflare. Doar tata a fost langă ea, iar cand m-am oprit din mers, mi-am văzut tatal pentru prima dată, distrus și căzut. Învins de toată viața lor trăită aiurea. Plangea și era singur pe coridor. 

Singur, deși în urmă cu ani buni, era înconjurat de prieteni falsi, de lume, de admiratoare. 

Moartea mamei însă, nu ne-a afectat atat de tare pe soția mea și pe mine. Desigur că toate rudele au sărit cu gura pe mine, cum mă pot căsători cu una care nu este romancă, oare cum îmi pot permite să nu țin cont de ce se spune la Biserică și așa mai departe. ELE NU ȘTIAU UN LUCRU. FAPTUL CĂ MORAG S-A CONVERTIT LA CREDINȚA NOASTRĂ. NU LE-AM SPUS ÎNSĂ. NICI MORAG NU A DORIT SĂ AFLE TOATĂ LUMEA, DIN CONTRĂ, A ACCEPTAT SĂ FIE OCĂRÂTĂ DE TOȚI.

 CREDINCIOSII ÎNTRE GHILIMELE, CARE MERG LA BISERICĂ, DAR CARE ÎȘI JUDECĂ ATAT DE USOR APROAPELE ȘI SE CONSIDERĂ EI ÎNDREPTĂȚIȚI SĂ O FACĂ. 

A FOST AȘA DE RĂU, ÎNCAT NU VREAU SĂ-MI MAI ADUC AMINTE. 

Însă Morag a îndurat umilă, iar cum am privit-o, am știut că trebuie să-i urmez exemplul. 

După un timp, mi-a zis că așa trebuia să fie, că nu este supărată, că din contră, dacă era primită cu brațele deschise, s-ar fi consumat mult. Mi-a spus că ea nu a avut de îndurat cine știe ce în viața sa, înainte să vină în România. 

Mi-a mai zis că se simte bine, să fie înjurată de altii și că nu vrea să le răspundă la fel. Nu vrea să răspundă la RĂU CU ȘI MAI MULT RĂU. DIN CONTRĂ, VREA SĂ IUBEASCĂ ȘI SĂ OFERE DOAR GANDURI BUNE. 

Morag a fost ca o palmă pentru mine atunci, vorbele sale mai precis.

M-am simțit mic și prost. 

M-am simțit de parcă aud ce trebuia să-i zic eu, din gura sa. 

În sinea mea, m-am considerat un idiot. Și m-am certat mult cu mine. M-am întrebat ce îmi lipsește, m-am întrebat ce vede sotia mea la mine. 

Însă Morag, ea, sotia mea, m-a învățat ce este iubirea. 

Îmi este rușine de mine. 

Fiindcă nu am știut să prețuiesc, acel ceva cu care m-am născut la nas. Iar Morag, care a venit de departe și care nu a avut șansa mea, din prima a știut să strangă totul la piept, de parcă erau ale ei. Morag era mai româncă decat mine, care m-am născut aici. Morag, pe parcurs, a început să-mi vorbească despre țara mea, despre cei care au pierit ca să ne apere credința, despre acel sacrificiu, de parcă se regăsea în ei. Și atunci, iar nu am făcut decat să tac și să mă cert pe mine, fiindcă nu am deschis ochii mai repede. 

Sotiei mele îi plăceau traditiile noastre și acele obiceiuri, de care eu fugeam. Datorită lui Morag însă, m-am întors și eu din drum. M-am întors, de dragul ei și fiindcă mă simțeam oribil în sinea mea.