My entire life

Uniți sufletește

Livia pov

Mi-am lăsat fata în grija părintilor, cărora le sunt mereu recunoscătoare, mai ales cand simt că presiunea nu dispare și am nevoie să fiu singură. 

De cand l-am pierdut pe sotul meu, Alin, nu, de cand mi-a spus Levente acele vorbe, nu pot scăpa de unele ganduri. Chiar să fi fost sincer? Chiar sotul meu, a făcut ceva pe la spatele meu și l-a îndepărtat pe Levente? Nu, nu pot să cred în vorbele unui străin, dar Levente niciodată nu a fost unul. M-am străduit să-l tratez ca pe unul, dar mereu a știut să-și facă drum spre inima mea. 

Cum am fost la treabă pe ziua de azi și am găsit persoane harnice, pe care să le las în locul meu, îmi permit să găsesc răspunsurile de care am nevoie. 

Am cumpărat flori și pășesc în cimitir, de una singură, spre mormantul lui Alin. Nu știu de ce fac asta, dar simt că trebuie să-l întreb. Eu cred că mă aude. 

Mă aplec și așez florile cu grijă, după care privesc în jur, este liniște. Încerc să nu plang și mă holbez spre poza lui Alin, care arată la fel ca atunci : 

-M-ai mințit, Alin? Chiar dacă aș afla că DA, nu te voi uri, nu te voi condamna. Aș fi vrut însă, să nu mă rănești așa, ca un hoț. Nu te-am trădat niciodată. M-am dedicat ție și fetitei noastre. CHIAR ȘI ACUM, NU AM TIMP DE BĂRBATI. SUNT CINCI ANI DE CAND AI PLECAT DE LANGĂ NOI. CINCI ANI ÎN CARE M-AM GANDIT ZI ȘI NOAPTE LA NOI. LA RELAȚIA NOASTRĂ. PĂREA TOTUL AȘA FRUMOS. AI AVUT O MASCĂ ? 

Mă opresc din vorbit și încep să plang, deși am susținut că nu o voi face. Nu pot să rezist. Sunt o sensibilă în sinea mea. 

Aș vrea să aflu. Aș vrea ca Alin să apară o clipă și să-mi spună adevărul. Să aud din gura lui. 

Nu bag de seamă că se apropie cineva de mine și stau langă mormant, în continuare, cu fața în jos. O mană în schimb, mă atinge pe spate și mi se face pielea găină. Vreau să mă întorc, dar nu pot să mă mișc. Înghit în sec și mă întreb ce se petrece. NU AUD DECAT O VOCE, O VOCE ASEMĂNĂTOARE CU A LUI ALIN, ORI POATE MI SE PARE : 

-LEVENTE A SPUS ADEVĂRUL, LIVIA. ALIN A FĂCUT-O ÎNSĂ, FIINDCĂ ERA DISPERAT SĂ NU TE PIARDĂ. UN GEST EGOIST, UN GEST DE LAȘ, DAR TRECUTUL ESTE TRECUT.

Dar este o femeie. 

Îmi adun forțele și mă rog în gandul meu, să pot să mă mișc. Și cand încerc, mă pot răsuci. Arunc o privire sper musafir și pălesc la chip, în clipa în care mă izbesc de privirea mamei lui Alin, care îmi zambeste : 

-Dar, cum de vă pot vedea? 

O întreb șocată, iar ea se uită spre pămant, după care la poza cu Alin : 

-Fiul meu mi-a zis mie, ce a ascuns de tine. Nu am fost de acord cu fapta lui. AR FI TREBUIT SĂ-TI ZIC. DORINȚA MEA A FOST SĂ AFLI DE LA MINE. DE ACEEA SUNT AICI, ÎN FAȚA TA. 

-Adică, m-a mințit și m-a privit în ochi, s-a purtat de parcă nu a făcut nimic rău? 

-Alin nu a fost niciodată perfect, draga mea fată. Dar a ținut la tine, cum nu a ținut la nicio altă fată cu care a fost. Așa intens, încat la un anumit moment, a început să mă sperie gandirea lui. Am vrut să se îndrepte, dar se pare că a mers din rău, în mai rău. După moartea mea, fiul meu s-a pierdut de tot. 

-Ce ar trebui să fac, însă? Sunt așa neputincioasă în acest moment! 

Îi explic pe un ton disperat și ea îmi zambeste, cald, precum o mamă. Cred că a fost mai mult alături de mine, decat mama mea biologică. Și ea știe, dar nu atat de multe despre viața mea ca mama lui Alin: