My entire life

Just choose me

Livia pov

Cine ar fi crezut că în cateva luni se pot schimba atatea? Rozira și cu Eduard s-au căsătorit, iar eu nu am putut decat să-mi repet în mintea mea că nu trebuie să fac vreodată acelasi pas greșit. Mi-a părut rău pentru Rozira și am știut că nu va dura mult, casnicia lor. DAR NU AM SPUS-O CU VOCE TARE. Nu am vrut să vorbesc despre ceva trist, într-o zi frumoasă totusi. 

Am început să am altă părere despre limba engleză. Proful nostru s-a întors, iar noi nu am făcut decat să ne bucurăm. Am spus că voi renunța la facultate, dar nu știu dacă mă voi ține de cuvant. 

Între timp, relația mea cu Alin a mai înaintat, însă nu în acel sens. Uneori mă întreb cată răbdare are. Nu mi-a cerut nici măcar o dată, să întrețin relatii sexuale cu el. DEȘI ESTE BĂRBAT. Deși sunt sigură că arde de dorință. 

Mama lui m-a ajutat cu un loc de muncă, iar eu continui cu studiile, dar mai mult, fără să mă prezint fizic. Și este mai bine așa, pentru mine. Oricum nu puteam să mă alătur acelor colegi ai mei. 

Alin merge, la fel ca mai înainte, dar nu a comentat nimic. 

Iar proful Levente. De el nu mai știu mare lucru. Știu doar că predă în continuare, dar nu am habar unde. Pasii nostri nu s-au mai întalnit. 

Alin este liber astazi, așa că a vrut să iesim amandoi. Nu l-am putut refuza. Ne plimbăm pe stradă, trecem pe langă oameni, pe langă alte cupluri și stăm tăcuti. Simt că unul dintre noi trebuie să spargă linistea, așa că mă avant înainte : 

-Ce spui despre Rozira și Eduard? Eu îi cunosc pe amandoi, dar nu îmi place modul în care au acționat. Se comportă ca niste imaturi, deși mă așteptam la mai mult din partea lor. 

-Nu știu, Livia. Crezi că mă pot da cu părerea? Eu mă gandesc la relația noastră, care a funcționat pană în acest moment. Și sunt fericit. 

-Alin, chiar ești? Nu știu dacă voi putea vreodată să fac pasul acela. 

-Ți-am zis de la bun început, că nu îți voi cere să facem dragoste musai. Nu este nevoie să te simți vinovată. 

-Dar, mă simt. Adică, mă gandesc la tine, ai nevoi. Nu vreau să fiu o povară. 

-Livia, eu sunt cel care se descurcă și luptă, bine? Te rog, nu te mai gandi atat. Nu vreau să răman fără tine. CE ÎMI ESTE ACEA DORINȚĂ, CAND ÎȚI POT PRIVI OCHII TOATĂ ZIUA? SĂ TE ȚIN DE MANĂ, SĂ-TI AUD VOCEA, SĂ TE ȚIN ÎN BRATE ȘI SĂ ȘTIU, CĂ EȘTI ACOLO? Ai impresia că sexul le poate înlocui vreodată? Îți zic eu, NU. Sexul nu este iubire. Iar tu m-ai învățat să mă opun acelei porniri sălbatice. Nu vreau să mă port ca un animal, nu jignesc animalele, mie chiar îmi plac, dar eu ca om, am rațiune. VREAU SĂ O FOLOSESC.

Mă opresc din mers, după care mă întorc spre Alin cu trupul și îl privesc în ochi : 

-Ai mai sta cu mine, dacă ți-as spune că nu vreau să ne căsătorim? Ori că nu mă văd mireasă în viața mea? 

Alin tace din gură și se gandeste cu atenție la vorbele mele. 

Nu îi este usor să răspundă. Știu că vrea să fie sincer. 

Îmi apare un zambet pe chip și îi zic în șoaptă: 

-Te rog, nu te supăra pe mine. Nu o zic în acest moment, pentru a mă despărți de tine. 

-Livia, tu ești parte din familia mea. CHIAR DACĂ NU ÎMI VEI PURTA NUMELE, CHIAR DACĂ NU O SĂ FIU SOTUL TĂU, MAMA TE IUBESTE.TE CONSIDERĂ FIICA SA. MEREU MĂ ÎNTREABĂ DE TINE. I-AI INTRAT ÎN SUFLEȚEL. IAR EU, LA FEL, NU TE-AS PUTEA URÎ VREODATĂ.