Sentimente ascunse (Finalizat)

Ăsta sunt eu

Mă bucur că am putut veni la părinții mei. Chiar mi-a fost dor de ei, de mult timp vroiam să le fac o vizită. Gândul meu este și la Jungkook, îmi este dor de el.

Mama: Tae, hai vino că este gata mâncarea.
T: Vin acum.
Mama: Ceilalți ce mai fac? Te înțelegi bine cu ei?
T: Da mamă, îmi sunt ca niște frați pentru mine.
Tata: Mă bucur.
Mama: Dar te văd așa gânditor, s-a întâmplat ceva?
T: Nu, doar...
Mama: Dacă este ceva poți să ne spui.
T: Mamă, tată, eu... îmi place de cineva.
Mama: Tae, mă bucur.
Tata: Cum o cheamă?
T: Păi... (nu știam dacă să le spună sau nu, cum să le spună că persoana de care îmi place este un băiat și băiatul este Jungkook)
Mama: Tae.
T: Nu știu cum să vă spun, dar îl știți pe Jungkook?
Mama: Da, cel mai bun prieten al tău, el ce mai face?
T: El este bine, s-a adus să își viziteze părinții.
Tata: Data viitoare când mai vii să îl aduci și pe el.
T: De fapt persoană de care îmi place... este Jungkook.
Tata: Poftim, dar este băiat.
T: Știu.
Mama: Poate e plăcere frățească.
T: Nu e așa.
Tata: Tae, ție trebuie să îți placă fetele, trebuie să îți faci o familie.
T: Dar ăsta sunt eu.
Tata: Am încheiat discuția.

Mă ridic furios de la masa, îmi iau geaca de pe canapea și plec. Mama mă strigă dar eu o ignor. Mergeam pe stradă și îmi vibrează telefonul în buzunar, îl scot și observi că mama mi-a dat un mesaj. Spunea ca să vin acasă deoarece tatăl meu are de vorbit cu mine.  Îmi dau seama ce mă așteaptă și nu sunt prea bucuros pentru a mă întoarce. Trag aer în piept și deschid ușa, tatăl meu stă în living iar mama îmi face semn să mă așez.

Tata: Tu chiar îl iubești pe băiatul ăla?
T: Da.
Tata: Dar el te iubește?
T: Încă nu știu.
Tata: Știi că o dată cu decizia asta vei fi criticat, nu vei fi înțeles, fani tăi voi fi dezamăgiți.
T: Nu îmi pasă ce cred alții.
Tata: Dar dacă lui îi pasă? Dacă decide să aleagă o cale mai ușoară și să nu intre în chestia asta?
T: .......
Tata: După ce cariera ta se v-a încheia și dacă această relație nu v-a fi serioasă atunci te vei căsători cu fiica prietenul meu.
T: Tata! (se ridică în picioare furios)
Tata: Eu îți vreau binele.
T: Îmi vrei binele sau nu vrei ca să fac familia de râs?
Tata: Bucură-te că am făcut o înțelegere și îți dau o șansă.
Mama: Tae, te rog, tatăl tău îți vrea binele.
T: Mamă, nu îi ține partea, mereu a fost așa, îi pasă mai mult de reputația familiei.

Plec în camera mea. Știam că așa v-a fi, mereu a fost așa. De când eram mic îmi impuneau să fac lucruri pe care nu le vroiam doar ca să aduc respect familie. Am studiat la ce liceu și ce universitate au vrut ei. Nu aveam voi să stau cu prieteni mei din liceu pentru că nu erau de rang înalt și pentru că părinți lor nu erau cunoscuți. Dar, de data asta nu mai sunt copilul lor care ascultă și joacă după cum cântă ei. Îl iubesc pe Jungkook și voi care tot posibilul să îi arât ce simt, iar dacă și el simte la fel atunci voi face tot posibilul să îi fiu alături și să îl fac fericit, să pot avea grijă de el, să îi arât cât de mult îl iubesc.

Telefonul vibrează pe pat, îl deschid și văd un mesaj de la Jimin, "Tae, eu cred că trebuie să o rezolvi mai repede cu Jungkook, să nu fie prea târziu". Sunt hotărât, mâini mă duc la Busan. Sunt pregătit să îi spun totul lui Jungkook, vreau să îi mărturisesc ceea ce simt.