Semnul lui

Ronald

O să recomand câteva piese, pe care le puteți asculta, în timp ce citiți. Sunt scrise la sfârșit de capitol.

Ronald

Cum a putut să-mi facă asta? Să plece cu un străin și să mă respingă, după tot ce am făcut pentru ea? Am avut grijă de ea chiar și după ce m-a făcut să trec prin iad.
M-a înșelat  înainte cu o zi de nunta noastră. Am avut grijă de ea ca și de un copil. A fost totul pentru mine în perioada aceea, dar în momentul în care am văzut-o cu un alt bărbat în pat, m-am blocat. Acum, dacă mi-aș vedea iubita în pat cu altul, l-aș rupe în bătaie, și i-aș rupe toate oasele din corp pe rând. Eram un prostănac, crezând că câcaturile precum iubirea, chiar sunt adevărate. Eram o persoana cu care își petrecea timpul, cât timp le-o trăgea și altora. În momentul ăla, nu am fost furios, furia a crescut cu timpul în mine. Mă simțeam de parcă toată bateria din mine se scurgea, de parcă aș fi fost un butoi cu soluție, care s-a crăpat, și curgea din el inevitabil. Nu m-am gândit să cer socoteală, sau să-l bat pe tip, pentru că eram dezgustat. Îmi era silă de ea, de mine, și de relația care nu a existat niciodată. Am vrut să mă îmi iau tălpășița, și după cum ziceam, furia a crescut cu timpul, dar în noaptea aceea... eram distrus după ea. Nu am vrut să plec fără să o mai văd o dată. Nu regret că am lăsat-o în fața altarului, dar regret că nu l-am omorât în bătaie pe Alex, și că nu i-am cerut ei explicații. Am fugit și mi-am jurat că nu voi m-ai iubi pe nimeni, așa cum am iubit-o pe Meredith. Acum nu mai simt nimic. Doar Furie. Multă furie. Vreau doar să mă bucur de ce are viața de oferit, fără sentimente sau implicare sentimentală. Faptul că am vrut să o ajut pe Meredith... voiam doar să obțin explicații de la ea. Nu m-ai dau doi bani pe ea.  La început m-am gândit că este vina mea, că nu i-am oferit destulă iubire. Poate nu am petrecut destul timp împreuna, din cauza medicinei sau nu am făcut-o mândră că este cu mine, deși atunci, chiar și idiot, era o mândrie să stai alături de mine. Nu am avut niciodată rușinea să vorbesc, și toate rudele spuneau lucruri precum ,,ce băiat cuminte" sunt. Era o mândrie să mă cunoști, dar să fi împreună cu mine. Eram al naibii de prost că m-am îndrăgostit. Nu regret nicio secundă că am cunoscut-o, pentru că m-a făcut să simt lucruri pe care nu credeam că am să le simt în viața asta, dar regret că am iubit-o. S-a băgat sub pielea mea adânc, și m-a injectat cu sângele ei, ce nu am știut eu, este că e veninos. Nu mi-a provocat moarte, ce m-ai rău. Dependență.
M-am născut în New York, la ora șapte seara, chiar de ziua mamei mele. 22 Iulie. Mama a murit la nașterea mea. Trebuia să fie cea mai frumoasă amintire a tatălui meu, dar a fost cea mai urâtă. I-am răpit cea mai bună prietenă. I-am răpit soția. Cei doi au făcut liceul împreună, și după patru ani, tatăl meu a avut curaj să o invite la bal. Niciunul dintre ei nu și-a adresat vreun cuvânt pe parcursul liceului, deși se simpatizau la nebunie. Tata mi-a spus că a rămas blocat când a văzut-o pe mama în colțul ușii, cu rochia sa roșie și lungă, părul roșcat și buclat, ochii verzi deschiși și un zâmbet timid. Atunci a știut că ea e aleasa.
După o vară petrecută împreună, tatăl meu a cerut-o de soție. Au luat decizia să facă o pauză de doi ani de la studii și să călătorească în toată Europa. Au văzut Paris, Amsterdam, Roma, Barcelona, Dublin, Londra, Berlin și multe altele pe care nu m-am obosit să le rețin, pentru că tatăl meu mi-a povestit când eram copil. După cei doi ani, s-au întors în America și au dat la facultate, sub presiunile părinților. Mama a ales asistență medicală, pentru că voia să ajute oamenii și tata a dat la drept, pentru că avea o pasiune puternică pentru drepturile omului și dorea să schimbe ceva în țara asta, sau să o influențeze în bine. În relația lor nu a existat alte femei sau alți bărbați, au fost doar ei doi. Cu timpul, s-au hotărât că doresc și un copil. A fost cea mai idioată decizie din viața lor, pentru că m-am născut eu. Și ea a murit. Tatăl meu este un om bun. Deși l-am lăsat fără sufletul său pereche, m-a iubit mai mult decât pe el însuși. A încercat din toate puterile sale să mă crească, înconjurat de bunătate și fericire. Se trezea devreme ca să mă hrănească, mă ducea la grădinița cea mai prestigioasă din zonă, deși aceasta era la o oră distanță de casă și mergea la serviciu. Venea la ora două după mine, pentru că nu voia să petrec prea mult timp fără familie, și ne plimbam în parc până la ora patru. Îmi cumpăra tot ce doream, dar îmi explica, de fiecare dată, ce important este să apreciez ce am. După timpul petrecut împreună mă ducea la bunica și bunicul, la țară, iar el se întorcea la serviciu. Lucra până târziu, dar venea după mine de la bunici și mă aducea acasă să ne uităm la un program ce îmi plăcea. Era foarte obosit, dar nu rata niciodată, un episod din "Povesti cu Mac-Mac", pe care mai târziu, l-am revăzut cu Mer, într-o seară când a fost prost dispusă. Zilele lui erau obositoare, dar nu a uitat nici măcar o dată, de vreo aniversare de a mea, serbare, cursuri, ieșire cu prietenii sau obiceiuri de ale noastre. Mi-a plătit facultatea și m-a încurajat să fac medicina din toată inima sa, dar nu m-a presat să practic acest domeniu. "Dacă iubești acest domeniu, te voi ajuta cu tot ce pot, dar niciodată să nu alegi un job dacă nu îți place. Este vorba de viața oamenilor." Am ales facultatea acesta, pentru că am vrut să ajut oamenii să se întoarcă sănătoși acasă, la familiile lor. Am vrut să am un impact pozitiv, și să îmi dau silința în ce privește viața oamenilor. Am vrut ca un tată să se întoarcă sănătos acasă, pentru a-și revedea copilul, pe care îl crește singur. Am vrut să îi ajut pe toți, chiar și dacă asta însemna să petrec majoritatea timpului în facultate, prin spitale, sau pe acasă la birou. Tatăl meu m-a sprijinit în toate momentele grele și a fost foarte încântat când am cunoscut-o pe Meredith. Cei doi s-au adorat din primul minut. Am ajuns să fiu invidios pe Meredith, pentru că tatăl meu o îmbrățișa pe ea prima, și cu mine discuta, doar după ce Meredith îi povestea toate noutățile. Povesteau toate bârfele posibile, și el asculta interesat de fiecare lucru tâmpit, pe care atunci îl consideram haios. O vedea pe mama în ea. Și eu, sincer. Nu avea părul ei roșcat și nici ochii săi verzi, dar era la fel de frumoasă. Poate faptul că era plină de viață și timidă, în același timp, m-a atras la ea. Tatei i-a plăcut zâmbetul și felul în care vorbea. Obișnuia să își ceară scuze, destul de frecvent, fără să fie vina ei, însă tata i-a spus că dacă își mai cere o dată iertare, nu îi va mai asculta bârfele despre vecina noastră, ce o aștepta pe Mer în fața blocului ca să îi ceară raport unde merge, și îi răspundea sarcastic la fiecare afirmație. Meredith nu și-a mai cerut scuze niciodată, de atunci, pentru că ura aroganța la oameni, și avea nevoie să se descarce. Tata și-a găsit pe cineva cu timpul. O cheama Maria. Este o femeie genială și mă îndrăgește din toată inima sa, dar nu v-a putea niciodată să umple golul, de-a crește fără o mamă. Maria a cunoscut-o pe Meredith, și au fost ca și cele mai bune prietene. Meredith o considera pe Maria, părintele meu. De foarte multe ori, a menționat că Maria este mama mea. Nu mă deranja, pentru că știu că Maria mă iubește, însă mi se făcea un gol în stomac când mă gândeam că mama nu este aici, din cauza mea. Meredith m-a ajutat să trec peste toate aceste gânduri cumplite, însă când m-a înșelat, am realizat că toate vorbele sale și toate promisiunile, au fost prefecătorii. Am vrut doar să plec repede din New York și să îmi fac o schimbare radicală în viață. Nu am continuat rezidențiatul, pentru că asta însemna să rămân în trecut, și toate aceste amintiri îmi aduceau aminte de ea. Am făcut afaceri, am câștigat grămezi de bani din pariuri și am deschis clubul, care se pare că a fost pe placul tuturor. Problema este că nu am avut banii necesari pentru a deschide clubul singur, și am colaborat cu Aiden, bărbatul ce s-a ținut în seara aceasta după fundul lui Meredith. Aiden a pus jumătate și eu jumătate, dar cu timpul am ajuns la neînțelegeri și a trebuit să luăm o decizie. El vine Luni, Marți și Miercuri, iar eu vin Joi, Vineri și Sâmbătă. Duminica este cea mai grea zi, pentru că venim amândoi. În seara aceasta a fost o excepție, pentru că Aiden nu avea ce să caute aici. Cum spuneam, am făcut schimbări radicale, nu doar morale, ce și fizice. Nu am putut să mă mai privesc în oglindă și să văd părul roșcat, prin care își trecea degetele Meredith, așa că l-am vopsit într-un negru intens, ce să acopere vreo urmă de roșcat, la fel ca și sprâncenele. Am tras mai tare la sală, și ideea că logodnica mea m-a înșelat, mă făcea furios, iar mersul la sală a fost un mod prin care puteam să îmi descarc nervii. M-ai am de lucrat, dar sunt mulțumit de abdomenul meu tare, care avea o bază dinaintea lui Mer, și mi-a fost ușor să mi-l întăresc atât de tare, încât să se vadă printr-o cămașă albă. Cât despre semn... am avut un semn pe spate, deasupra liniei de la pantaloni, ce avea forma unei flori. L-am distrus. Meredith îmi mângâia semnul cu fiecare ocazie, considerând că este ceva special. Îmi făcea masaj la spate doar pentru nenorocitul ăla de semn. Nu am putut să mă mai uit în oglindă sau să mă mai dezbrac fără să mor pe dinînauntru, de când am plecat, așa că mi l-am acoperit cu un tatuaj. Mi-am acoperit tot spatele cu un tatuaj, care să ascundă fiecare părticică atinsă de Meredith. Mâinile îmi sunt înfășurate de simboluri, desene, ce îmi aduc aminte de copilărie și citate, gâtul este scufundat în simboluri cu aripi, dar abdomenul... acesta este neatins. Ea nu mi-a atins abdomenul. Poate când am fost îmbrăcat, dar niciodată nu și-a pus mâinile pe el, fără să fiu acoperit. Nu și-a plimbat degetele pe acesta. Cel puțin de la piept în jos sunt gol, pentru că pieptul îmi este la fel de acoperit. Am renunțat la toate sentimentele mele, cu excepția furiei, și singura metodă prin care îmi pot controla insensibilitatea, sunt tatuajele. Atunci când cineva îmi vede tatuajele, se gândește că sunt atractiv, în special cu mușchii, sau că am înnebunit, pentru că mi-am desenat corpul, dar în spatele acestora se ascund motive mai puternice. Nu m-am putut uita în oglindă... nu am putut să mă mai ating.  Nu am putut lăsa altă fată să mă atingă, pentru că îmi aduceam aminte de Meredith. Și o urăsc a naibii de tare, pentru că m-a făcut să trec prin iad, când ea mi-a promis raiul. Urăsc cel mai tare faptul că nu pot să o urăsc, și că încă îmi pasă de ea. Urăsc faptul că mi-am acoperit aproape toată pielea, ca să uit atingerile sale. Și cel mai tare mă doare, faptul că pe ea o iubesc și pe mine mă urăsc. Dar nu pot lăsa lucrurile așa... Aiden este un om periculos și nu o pot lăsa singură cu el.

PIESE( puteți să ascultați alte piese, acestea sunt doar niște recomandări):

- Empty Space( James Arthur)
- Falling Apart( Michael Schulte)
- Love In The Dark( Adele)