Semnul lui

Pătura noastră

Meredith

Aiden doarme în brațele mele, cu o mâna așezată pe abdomenul meu gol, fără să simt vreo mișcare pe piele, nici măcar o schimbare de acum câteva minute. Are pieptul descoperit, și singurul lucru la care mă gândesc acum, este cum să mă întorc pe o parte fără să îl trezesc.  Cu brațul pe mine, mă înconjoară strâns de talie cu vârful degetelor.
Nu am făcut dragoste nici noaptea trecută, nici cealaltă. Ne-am comandat mâncare chinezească de la un restaurant recomandat de Aiden, care s-a dovedit a fii ,,mult prea picant pentru mine", scuză folosită ca să nu termin de mâncat, și apoi ne-am uitat la un film al cărui nume nu mi-l amintesc. Filmul a fost romantic, dar și haios, care l-a început ne-a amuzat, dar spre final am rămas emoționați, bine, eu am rămas emoționată, pentru că Aiden nici măcar nu îl suporta pe protagonist.
Când m-am ridicat de pe canapea, mâna sa m-a tras înapoi, îndrumându-mă să mă așez deasupra sa. Apoi am continuat să ne sărutăm, care trebuie să recunosc, au fost unele dintre cele mai pasionale săruturi pe care le-am avut. Felul în care buzele sale aveau contact cu ale mele, atingându-le cu delicatețe, și nu simțeam presiunea de a mă grăbi. Mâinile sale au ajuns pe șoldurile mele, și în următoarele secunde, o parte dintre hainele noastre au ajuns pe jos. Ne-am oprit înainte să mai facem altceva. Adică, nu și-a luat mâinile de pe mine toată noaptea, dar nu am făcut sex. Am rămas cu lenjeria neagră pe mine. Pot să afirm, că asta este modalitatea cea mai bună de a uita de el. Când sunt cu Aiden, nu mă mai gândesc la Ronald. Știu că, nu e normal să sar în pat cu un alt bărbat dacă nu îl iubesc, și eu nu sunt așa. Dar, trebuie să fac ceva să uit de Ronald, și am încercat un an întreg o grămadă de modalități. Dacă cât sunt aici, pot uita din el, prin asta... de ce să nu o fac? Nu e de parcă o să afle cineva. E doar secretul nostru. Ce se întâmplă în Las Vegas, rămâne în Las Vegas.
Acum, o mână și-o ține pe mine, și una sub pernă. Îi ridic mâna stângă, cea așezată cu degetele înspre pieptul meu, încercând să nu îl trezesc, dar nu apuc să o înlătur, și să mă pun în poziția dorită, pentru că mă înconjoară din nou, ignorând faptul că este mult prea cald în cameră, pentru a fi lipită de cineva. Cel puțin, acum sunt într-o poziție mai confortabilă.
Cel puțin așa credeam, până când să mă strângă atât de puternic, încât să mă cuprindă căldura în tot corpul și să trebuiască să mă descopăr de pătură. El aduce pătura înapoi deasupra noastră, acoperindu-mi și vârful capului cu aceasta. Îmi intra câteva fire de par în gură, iar acum că mă gândesc, îmi este dor de părul meu blond. Am puțin regret că am lăsat-o pe Sorana să se atingă de el. Eu nu am încercat să îi schimb înfățișarea când s-a despărțit de Alex, dar nu pot să pun nici toată vina asupra ei. Eu am fost de acord, și cred că aș fi făcut-o oricum, și fără ea. Iar acum că am adus discuția la Sorana și Alex... ce mult le duc lipsa. Mi-aș dori să fie aici cu mine, sau să îmi răspundă la apeluri. Îmi lipsește cel mai bun prieten. Și nu există nici una, nici măcar vreo îndoială față de el. E singurul care m-a ajutat să trec peste comentariile din partea familiei, iar atunci când mă jigneau, el îmi lua apărarea.
Odată, s-a certat atât de urât cu fratele meu, încât nu și-au m-ai vorbit pentru o săptămână întreagă, și pentru ei asta era groaznic, având în vedere că erau nedespărțiți. Când am avut probleme cu controlul mâncării, m-a ajutat să trec peste problemă, sau cel puțin a încercat, pentru că atunci când nu mă supraveghea, nu mă puteam controla.
Ideea e, că odată ce încep să mănânc, nu mă pot opri, și am două posibilități. Fie mă țin ocupată, cum am făcut de când sunt în Las Vegas, fie este Alex lângă mine. Nu spune nimic ce să mă jignească, este doar prezența lui. Poate faptul că mi-a fost alături prin toate etapele vieții mele are o legătură cu impactul lui asupra mea, și atunci, dacă greșesc sau spun ceva greșit, am siguranța că nu mă va părăsi. Am încredere în el, așa că de ce mă gândesc la lucrurile astea, în fiecare zi? Fără să mă mai gândesc la lucruri ce îmi mănâncă din puteri în fiecare zi, împing pătura de pe noi, cu picioarele, înainte să o apuce cu mâinile, și cade pe podea, mult prea de parte de el. Aiden caută pătura cu mâna ce și-o ținea deasupra mea, și când realizează că nu mai este în pat cu noi, mă strânge mai tare în brațe. Asta ar trebui să mă facă să simt fluturași sau orice altceva în afara de furie, dar povestea cu Alex mă înfurie, iar căldura completează perfect. Toată viața mea am avut o afinitate față de iarnă, ploaie, ninsoare, frigul în general. Țin minte, când am fost cu părinții mei în Miami, la ocean. Nu am locuit acolo, și nici nu am avut rude, dar cea mai bună prietenă a mamei mele avea o casă mare lângă plajă, și ne-a chemat împreuna cu unchiul Max, soțul ei, care așa m-a învățat de mică să îl numesc, pe parcursul vacanței de vară. Oricât de mică aș fi fost, având doar zece ani, am știut că eu și marea nu o să ne înțelegem. Izabela, prietena mamei, pregătea cele mai bune fursecuri și eram complet îndrăgostită de mâncarea ei, în special de spaghetele bolognese, pe care le mâncam în fiecare duminică cât am stat cu ei. Atunci nu sufeream de problema cu mâncarea, eram mult prea mică de astfel de gânduri. Și, totuși, nu consideram că viața este un curcubeu, dar acum, acum ce să m-ai spun? Totul a fost în regulă în vacanță, până când tata și Izabela au intrat într-un scandal mare, motiv pe care nu l-am cunoscut niciodată, și nu i-am mai vizitat de atunci. Izabela și mama se cunoșteau din facultate, și chiar dacă nu o să recunoască niciodată, a avut un impact asupra ei. Să îți pierzi cea mai bună prietenă, poate să te transforme în altă persoană, și așa a și a fost. Mama i-a ținut partea la tata în cearta lor, dar pe zi ce trecea, îi arăta mai multă indiferența și nepăsare. Logan a trecut cu bine peste divorțul lor, care da, l-au avut peste mai puțin de un an. Noi am rămas cu mama, dar dacă ar fii să dau timpul înapoi, aș vrea să fii avut curajul să vorbesc. Să am curajul să spun că voiam să rămân cu el. După ce s-a îndepărtat de Izabela, și a divorțat de tata, mama și-a construit propria lume, și a lăsat doar câteva persoane înăuntru. L-a lăsat pe fratele meu, însă pe mine..., eu nu am fost bine voită. De atunci am simțit că mama și Logan fac un complot împotriva mea. Logan nu a fost dintotdeauna egoist și răutăcios, dar la cincisprezece, când a intrat în ,,lumea popularității", eu am fost doar imperfectă pentru familia mea. Iar tata s-a recăsătorit, și nu am m-ai ținut legătura, pentru că pe cum treceau săptămânile, inventa scuze, și totuși, era mult mai bine atunci, decât momentul în care a încetat să m-ai ofere vreuna. Și întodeauna când îmi aduc aminte de căldură și frig, îmi vine în minte povestea aceasta. Povestea mamei mele, care este una mult prea lungă, și totuși, tristă.
- Îmi este frig, îmi oferă acesta răspuns la faptul că am aruncat pătura pe podea.
Gândurile mele în legătură cu părinții mei dispar, și revin în prezent, la Aiden.
- Mă duc după pătura, spun eu, încercând să pun un zâmbet pe buze, în cazul în care își deschide ochii. Mă strânge din ce în ce mai tare, ca să mă pedepsească că l-am descoperit, iar asta îmi provoacă un zâmbet, care îmi îndepărtează tristețea și îmi eliberează gândurile ce îmi stăpânesc mintea.
- Mă duc după pătură, mă duc acum! strig, ca să îl conving să mă elibereze din strânsoarea ce mă sufocă.
- Da? Spune acesta, cu capul în pernă.
Abia că pot descifra mormăitul, dar mă chinui din răsputeri.
- Da! În momentul în care capătul de perna se ridica îmi dau seama că nu este de bine.
Începe să mă gâdile de la buric în sus, iar eu ca și răspuns încerc să dau cu picioarele în spate. Râd necontrolat, degetele sale se lipesc de pielea mea, și îmi provoacă senzația că s-ar plimba mai multe furnici pe mine. Mă întorc înspre el și intenționez să îl privesc doar pentru o secundă, care se transformă în mai multe secunde. Nu mă apropii de el, și nici el de mine. Ne privim fără să ne adresăm vreun cuvânt. Pentru prima dată, Aiden este mai mult decât persoana care îmi aduce aminte de fostul meu logodnic, și este mai mult decât un înlocuitor. Nu pot să descriu ce este, dar este mult mai mult decât atât. S-ar putea să devenim prieteni buni.