Semnul lui

Ne revedem

Meredith

Înainte să fac vreo mișcare, Aiden îmi face semn cu mâna, lăsându-și degetele pentru câteva secunde în jos, și apoi și le ridică. Își aranjează cămașă, ca să fie sigur că nu îi este șifonată, și pentru încă o secundă se uită în jos spre pantofi, ca să își verifice costumul pentru încă o dată. Trântește ușa puternic în urma sa, iar apoi trece prin spatele mașinii, deschizându-mi ușa. M-aș fi gândit la faptul că nu vrea încă să cobor, pentru ca are cu cineva important de conversat, sau orice alt lucru în afara de ăsta. Știu ca este un bărbat elegant și sofisticat, dar în orașul de unde vin eu, dacă ieși la întâlnire cu un bărbat, cel mult te aștepți să îți plătească un Hamburger cu niște cartofi lângă, la restaurantul din colțul străzii. Oamenii sunt mai grăbiți, nepăsători, dar în același timp și călduroși, în vreme ce în Las Vegas, pare că toată lumea este mai... rafinată, calmă, dar și rece. Aiden nu mă privește, deși îmi ține mâna întinsă. Se uită la intrarea în club, spre oamenii care stau la rând pentru a intra. Sunt mulți oameni la rând, dar este foarte straniu că aproape nimeni nu iese. Îmi cobor privirea spre pantofi, ca să mă asigur că nu mă împiedic, și fac vreo scenă, pentru că ăsta este ultimul lucru pe care mi-l doresc. Îmi pun tocurile pe asfalt, și îmi țin cu mana de rochie ca să nu se ridice, și să nu întorc priviri din partea bărbaților libidinoși pe care nu îi cunosc și sper să nici nu am ocazia. Îmi desprind mâna din a sa, pentru a îmi trage de rochie cât de jos posibil, iar acesta își întoarce privirea spre mine când nu îl mai ating. Se încruntă, și își lasă sprâncenele în jos, dar nu îmi spune o vorbă, doar se uită să vadă motivul și când își dă seama, mă lasă o secundă iar apoi îmi i-a mâna în a lui, și mă strânge ca să nu mă pot dezlipi de el cât timp trecem prin mulțimea de oameni. Cum trecem pe lângă rândul de oameni ce așteaptă să intre, ne îndreptăm spre un bărbat, la sacou, cu barbă, dar cu chilie, care mi se pare cunoscut, și instant îl recunosc. Marius. Oh, nu, nu, nu. Sper să tacă și să nu îi spună nimic lui Aiden. Nu vreau să vorbesc despre asta acum, sau vreodată. Îmi este rușine de prostia lui, și de faptul că l-am și ascultat cum propunea cea mai mare tâmpenie pe care ar putea sa o facă cineva în lumea asta. Eram nervoasă pe Ronald în momentul respectiv, nu că acum nu sunt. Doar stau în orașul asta pentru el, nu? Pentru răzbunare. O să o obțin, doar că am nevoie de Aiden pentru asta. Cum poți să rănești un bărbat mai mult, decât să îl faci gelos cu adversarul său? Sincer chiar nu înțeleg cum sunt asociați și au ajuns la echilibru. Au fost la un echilibru, pana să îl enervez pe Ron și să se lupte în club? Îmi pare rău de Aiden, dar am reușit să îl enervez pe Ronald și să îl fac să iasă de sub control, iar ăsta este un pas în plus spre îndeplinirea scopului meu.
Marius se uită la mine insistent pe cum ne îndreptăm spre el, dar îl ignor și încerc să nu par stresată, deși el mă dă de gol, pentru că își întoarce privirea de la mine, la Aiden, și apoi iarăși la mine, chiar dacă îmi dau seama că încearcă să se abțină. Îmi transpiră palma, pentru că ăsta este primul simptom când sunt stresată. Vreau să îmi desprind mâna din a lui, dar atunci atrag atenția spre situație mai mult decât o face dobitocul din fața mea. Sincer, îl disprețuiesc și nu i-ar lipsi un ochi mov sau o buză spartă, chiar și să rămână fără job, dar Aiden nu este agresiv, și cel mai probabil ne-am certa și am pleca acasă. Adică, eu la hotel și el la casa lui. Iar apoi rămân fără marionetă în jocul meu.
Aiden dorește sa înainteze, dar Marius nu îi deschide ușa, blocând calea.
- Pot să știu și eu la ce te tot uiți? Răbufnește Aiden, ridicându-și sprancene mirat.
Așteaptă un răspuns, iar Marius devine mai suspicios când își întoarce ochii spre mine, ca și cum ar aștepta să îl ajut. Să îl ajut? Asta este cea mai amuzantă glumă pe care am putut-o gândi. M-a șantajat iar acum ar vrea să îl ajut? Când poate să le facă asta și altor fete? Nici gând.
- Vă cunoașteți? Mă întreabă Aiden, întorcându-și privirea spre mine.
- Eu și Marius avem o poveste foarte drăguță, dar nu cred că este nici timpul, nici locul să ți-o spun, mă adresez eu lui Aiden, chiar dacă sunt fixată cu privirea doar pe Marius.
- De fapt, eu aș fi foarte curios să o ascult, îmi răspunde.
- Nu.
Menține contactul cu mine, încercând trucul cu intimidarea prin contact vizual, până mă gândesc să mărturisesc. Dacă ar exista o metoda de explicat situația frumos, aș spune-o, dar nu exista nici o metoda drăguță de explicat faptul ca m-a șantajat ca să se culce cu mine. Nu cedez vizual, așa că încearcă varianta mai ușoară, aceea fiind să pună presiunea asupra angajatului său.
- Atunci mi-o spune el.
- Aiden, te rog. Îți explic când ajungem acasă.
Îmi desprind mâna din a lui și mi-o pun în jurul brațului sau, apropiindu-mă cu corpul de el, ca să simtă presiunea de a-mi acorda mie atenția. Îi mângâi brațul și încerc să îi arat o privire care sper că îl va convingă să renunțe. Este mult prea calm ca să aibă o reacție urâtă și sunt mai mult ca sigură că dacă pun mai multă presiune asupra sa, intrăm în club fără vreo discuție.
- Vreau doar să aflu cum vă cunoașteți, și nu înțeleg de ce sunteți amândoi așa de speriați. Eu sunt șeful tău Mario, Marty sau care ți-ar fi numele, și dacă nu îmi spui cum te cunoști cu Meredith, o să mă gândesc la ce e mai rău. Cât despre tine, nu mai încerca vreodată să mă minți, îmi aruncă acesta mâna de pe brațul său, ca și cum ar fi dezgustat de atingerea mea.
- Promiți că nu devii agresiv?
Nu mai am pic de încredere în calmitatea sa, după reacția anterioară. Puteam spune cu mâna pe inimă că o să mă asculte și că o să se comporte ca și un om calm și intelectual, controlat.
- Promit, îmi spune acesta, zâmbindu-mi fals, ca și cum am fi într-un joc.
- Marius m-a șantajat în urmă cu câteva zile. A vrut să se culce cu mine în schimb la ceva personal, dar nu s-ar fi întâmplat asta oricum, pentru că nu aș fi fost de acord.
Mă uit la el, ca să îi atrag atenția la mine, și nu la Marius. Cred că nu puteam să o spun mai urât decât am spus-o. Am crezut că pot să formulez încât să nu sune tragic, dar m-am înșelat.
- Ok, zice acesta înțelegător, lăsându-mă pe mine și pe Marius să expirăm și să ne relaxăm că acceptă situația și nu ne distruge noaptea. Oricât de mult îl urăsc pe idiot, am timp să mă răzbun și pe el, dar mai întâi trebuie să îmi iau revanșa pe fostul logodnic.
- Mulțumesc Aiden, spun eu îngăduitoare.
- Nu am spus că o să uit situația. Da, nu o să devin agresiv pentru că e clubul meu, și nu sunt un animal care își rezolvă problemele prin bătaie, dar asta nu înseamnă că trec cu vederea. Tu, ești concediat din momentul ăsta, și o să mă asigur că nu mai agresezi tinere, dar vorbim despre asta mai târziu, pentru că acum trebuie să mă bucur de noaptea asta.
Nu se uită la mine, deși strâng din nas, pentru că îmi aștept replica. Însă, îmi ignoră privirea, luându-mă de braț strâns, ca să intrăm în club.