Semnul lui

Unde ai fost noaptea trecută?

Meredith

Am vizionat cu Aiden aproape toată noaptea videoclipurile sale științifice, și chiar am avut un timp plăcut împreună. Nu m-am mai simțit atât de bine de mult timp, și chiar a reușit să îmi ridice moralul, însă pe la ora cinci dimineața m-a condus acasă, pentru că eram mult prea obosiți ca să finalizam vizionarea filmulețelor. Mi-a plăcut faptul că am mai vorbit pe parcurs, dar fiind cu capul pe pieptul său a făcut totul puțin stânjenitor. În primele douăzeci de minute nu m-am putut concentra la nimic mai mult decât respirația sa. Îmi place la el faptul că are simțul umorului, dar este și serios când e nevoie. Se comportă în cea mai mare parte a timpului ca și un gentleman, și am observat că cu cât petrecem mai mult timp împreună, cu atât devine mai sensibil. Noaptea trecută mi-a povestit despre sora sa și familia lui, diferite obiceiuri și tradiții pe care le au, lucru pe care nu mi l-ar fii spus dacă nu i-aș fii povestit și eu despre mine.
Știu că este enervant pentru un bărbat să asculte o femeie despre fostele sale relații, și mă gândesc că s-a săturat de discuțiile despre Ronald, dar apreciez modul în care mă asculta și îmi oferă sfaturi, nu în așa fel încât să îl avantajeze pe el, ce să mă ajute pe mine. Îi ador sinceritatea și sensibilitatea sa, ascunsă sub pătura lui de aroganță. Pot să îi mărturisesc orice despre Ronald și mă ascultă, iar asta...                                                                                                        
"Asta" e distrusă de niște bătăi în ușă ce mă conving să mă ridic din pat și să verific cine bate în ușă neîncetat, cu așa mare putere. Din cauza persoanei foarte furioasă, nu mai am timp să mă încalț sau să fac orice alt lucru obișnuit pe care oricine îl face dimineața. Merg cu ochii pe jumătate închiși, lovindu-mă pe drum de ușa dormitorului meu, un perete din living, și împiedicându-mă și de un papuc pe care l-am purtat noaptea trecută, fiind mult prea obosită ca să îl aranjez lângă ceilalți. Deschid ușa, fiind la fel de furioasă ca și persoana ce se află după ea. Nu putea fii nimeni altcineva, decât persoana mea favorită, aceea fiind fostul meu logodnic. Nu pot să spun că nu mă așteptam, dar totuși, e șapte dimineața, și am dormit doar două ore toată noaptea, deși, s-ar putea să menționez asta ca să îl enervez.
- Unde ai fost noaptea trecută?
Măcar el arată de parcă a dormit noaptea trecută.
Are un maieu alb, dintr-un material extrem de subțire, prin care pot vedea tot. Prin "tot" mă refer la abdomenul său, care nu arată cu mult mai diferit decât anul trecut, dar asta este pentru că el îl avea și înainte foarte Wow. Și da, o să aleg să folosesc termenul "Wow" pentru că e cel mai potrivit. Nu vreau să exagerez, dar abdomenul său arată, cel puțin arăta anul trecut, de parcă a fost sculptat și modelat cu atenție de către un adevărat profesionist, pentru că nu era exagerat de lucrat. Oricum, fiecare om are propriile sale gusturi, dar asta a fost ce și-a dorit el, și mie nu pot să spun că mi-a displăcut, chiar deloc. Lăsând deoparte... materialul, are o jachetă de piele neagră, ce îi scoate doar în evidență culoarea părului. Pantalonii îi sunt negrii și deși vestimentația sa este decentă, ochii lui sunt tot cel mai atractiv lucru la el. Ochii sunt cei mai atractiv, dar semnul său... oh ce dor îmi este, aș vrea atât de tare să îl mai văd doar odată. Nu știu motivul exact pentru care vreau atât de mult să mi-l arate. Cred că dacă o să îl văd, o să simt că retrăiesc toate acele momente din viața mea în care am fost cea mai bună versiune. Dar îmi iau gândul de la a-i cere lui Ronald acest lucru. Nu pot să îl rog să se dezbrace ca să îi văd un semn de pe spate, pentru că, sună stupid. Și e timpul să revin la discuție, pentru că Ronald nu mai are mult și explodează din cauza nervilor, cel puțin sprâncenele sale încruntate asta îmi spun. Și a pus exact întrebarea la care voiam să răspund.
- Am fost acasă, spun eu, închizând ușa în așa fel încât să nu fiu surprinsă când Ronald pune mâna pe aceasta și o deschide, urmându-mă în casă.
- Eu am fost acasă la tine, zice acesta cu accent pe cuvântul ,,Eu".
- Chiar îți place să stai pe podea, în față la casele oamenilor, așa-i?
- Unde ai fost? Zice acesta pe un ton normal, până să îl ridice când observă că îl ignor și că mă îndrept spre bucătărie. Meredith!
Întrebarea mea este alta, de ce nu face nimic? Dacă vrea atât de mult să mă întorc, atunci de ce nu face ceva? De ce nu mă prinde de mână sau folosește contactul fizic? Nu îmi doresc asta, dar mi se pare curios. Îi este frică să mă atingă, pentru că "Alex m-a drogat și s-a culcat cu mine"? Nu îmi vine să cred că el încă continuă cu minciuna asta. Nu sunt fraieră, Alex are lucruri mult mai importante decât să mă asculte pe mine vorbind despre cluburile din Las Vegas. I-am spus că merg în Las Vegas pentru a mă distra, și e posibil să fie ocupat cu munca, de aceea nu mi-a răspuns. Știu că persoanele din viața mea îl învinovățesc pe Alex, dar eu am încredere în el. Dacă Sorana... nici nu m-ai are sens să mă gândesc la acest subiect. Dacă Ronald continuă cu această minciună, atunci v-a primi răspunsul la întrebarea sa.
- Vrei ceai? Întreb eu, admirând cu un zâmbet pe față, cum Ronald se plimbă după mine, fără să primească mai mult decât merită, ignoranță.
- Ai fost cu el? Mă întreabă, fără ezitare.
- De ce nu mă atingi? Spun eu, răspunzând la întrebarea sa, cu o altă întrebare, poate pentru simplul fapt că îmi doresc să îl mai chinui.
- De ce dorești să te ating?
Perfect, continuăm să răspundem la întrebări cu alte întrebări. Și cel mai rău îi faptul că nu am un răspuns la întrebarea sa.
- De ce nu mă atingi? Repet eu.
Mă întorc înspre el, și înfățișez un zâmbet blând, dar pe care sunt sigură că el îl consideră opusul. Mă apropii de el, și fără să am vreun contact cu pielea lui, sunt la mai puțin de cinci centimetrii de gura sa. Foarte aproape. Nu am mai fost atât de aproape de el de foarte mult timp. Nu îl ating, dar îl aud cum respiră. Nu îl ating, dar pot să îi miros parfumul, și să îi privesc ochii verzi de aproape. Vreau să se piardă, și să uite ce are de spus. Am nevoie de asta. Și oricât de mult mi-aș dori, îl cunosc pe Ronald. Îl cunoșteam, pentru că acum nu o mai fac. Se putea controla, și nu uită niciodată ce are de spus. Vreau să cred că s-a schimbat și că îl pot face să își uite cuvintele. A schimbat atât de multe lucruri la el, de ce nu ar putea fii și acest aspect unul dintre ele?
- Pentru că ai fost abuzată, Mer, zice acesta cu o sensibilitate pe numele meu.
Ouch. Mă deranjează că o spune cu o voce tare. Nu am fost abuzată. Toate cuvintele sale false și minciunile îmi creează idei false despre ce s-a întâmplat. Încep să nu mai am încredere în mine, ce în minciunile lui. Și oricât de mult știu că nu este adevărat, cuvintele sale nu mă rănesc pe mine din prezent, dar pe copilul din mine. Doar ideea că copilul acela ar putea fii trădat, și mințit, îmi rupe inima. Și pentru că continuă cu minciunile lui, și eu voi continua cu ale mele.
- M-am culcat cu Aiden.
Tăcerea umple camera în mai puțin de o secundă. Iar acum că am spus-o cu voce tare, cred că am întrecut măsura.
Ronald se îndepărtează de mine, cu mâinile pe lângă corp, fără să îmi ofere nici un indiciu limbajul corpului.
- Te-ai culcat cu Aiden? Repetă el, aceleași lucru pe care îi l-am spus cu câteva secunde în urmă.
Și chiar dacă am remușcări, trebuie să continui. El a continuat, fără să arate empatie pentru sentimentele mele, pentru mine ca persoană, pentru că ajung să mă îndoiesc de cine sunt, de ce mi se întâmplă, de ce văd...
- Am condus până la marginea orașului, cu mâna sa pe piciorul meu. Ne-am pus o pătură pe jos și mi-a tras-o până nu am mai putut, îi șoptesc cu un zâmbet fals.
- O să am și eu o mică discuție cu el, zice acesta, întorcându-se spre ieșirea din bucătărie.
- Ronald! Zic eu, dar mai insist odată, pentru că acesta nici nu se uită în spate.