In numele iubirii

11.

Ridic biletul şi observ un scris extrem de frumos pentru un bărbat, o caligrafie fină, ce iese uşor în evidenţă şi un scris drept, ce denotă că e o persoană raţională, ce îşi ascunde bine sentimentele şi încearcă să ia deciziile cu mintea, mai puţin cu inima. Dar..cu toate astea el s-a deschis în faţă mea, aş fi vrut să fac şi eu asta.. Măcar să încerc, să-i explic că simt şi eu ceva pentru el, dar nu ştiu ce şi de ce mă atrage aşa de mult.. că vreau să fie al meu, dar că asta nu e posibil. Întorc biletul şi simt deja în colţurile ochilor lacrimile ce îşi anunţau apariţia din nou şi barbă începe să-mi tremure.. Citesc printre lacrimi cuvintele dulci, ce îmi fac inima să tresară, că de fiecare dată..când îl văd şi când începe să îmi vorbească.. 

"Ştiu că a fost un şoc pentru ţine.. Eşti micuţa! Îmi pare rău, n-am vrut să-ţi fac rău, nu-mi place când plângi.. Nu-mi place să te ştiu.. Aşa! Dacă vei vrea să vorbim, ştii unde mă găseşti.. Că să ai timp să te gândeşti, ţi-am lăsat cheile de la unul din apartamentele firmei, acolo unde vei stă cu mama ta. Mi-a zis Rosa de dorinţa ei, deci tot la ea le vei găsi. Îţi doresc o zi frumoasă, sper să nu ţi-o fi stricat eu de tot.. Te..sărut!" 

 Simţind că nu mă rezist mă las în fund, în spatele biroului, cu capul pe genunchi şi cu mâinile la ochi, plângând.. Până săptămâna trecută nu am mai plâns.. Nu mai puteam să plâng. Lacrimile mele pur şi simplu, nu apăreau. Iar acum, acum, îmi permit să plâng după o persoană care se presupune că vrea să fie a mea, dar eu nu mi-o doresc.. Oare ce să fac?! 

 Pentru că nu am putut să plec, m-an întors înapoi, deşi sunt dat peste cap de reacţia ei. Nu ştiu ce să fac, dar nu pot pleca acum, mai ales după ce i-am adus la cunoştinţă ceea ce simt pentru ea.. Intrând în birou, aud câteva scâncete din spatele biroului, dar Alessandra nu e nicăieri.. Mă duc după birou şi o găsesc cu capul în palme, plângând.. şi parcă plânge cu toată puterea ei..Mă pun în fund lângă ea şi încerc să o iau în braţele mele, dar nu vrea să vină..

 -Haide, copil! Vino la mine, nu îţi fac nimic! Nu mai plânge.. Dacă nu vrei, nu e nimic.. Eu te înţeleg. Vino aici şi nu mai plânge! Îţi las cât timp ai nevoie, dar nu mai plânge, pentru că atunci când te ştiu supărată nu îmi e bine nici mie, iar fiecare lacrimă de a ta, cade pe sufletul meu şi îl frige în fiecare secundă. Nici mie nu îmi bine, dar nu te pot lasă aşa!..M-am ataşat aşa de repede de o copila, care mi-a furat din prima clipă inima, nu numai pupicul acela.. Nu ştiu de ce a fost aşa, dar Dumnezeu ştie ce face.

 -Dar, Andrew, dar.. Nu e vorba că nu vreau..Nu vreau să zică ceva din obligaţie.. 

-Shht, nu e nevoie să zici nimic! O să vorbim, când o să fii pregătită, acum stai aici şi calmează-te! Doar stai în braţele mele, lasă-mă doar să te simt aici în braţele mele.Parfumul ei îmi inundă nările şi simt asta când am las capul pe creştetul capului ei, luându-i părul în mâna şi stangandu-l uşor, pentru a-l simţi mai bine, că pe eşarfă din mătase moale şi parfumată. Îi sărut fruntea, iar apoi pierd noţiunea timpului şi nu ştiu cât timp a trecut de când stăm îmbrăţişaţi..

 -Andreew, mai uşor, mă strângi prea tare! Încep să chicotesc când o aud plângându-se, apoi îi dau o şuviţă după ureche şi o sărut pe vârful nasului. Nu zice nimic, dar ştiu că micuţa mea simte la fel că mine şi că şi ea mă iubeşte pe mine.. Ştiu asta!Suntem întrerupţi de o bătaie scurtă în uşa..-Alessandra, de dată asta nu mai fugi, o să plec eu, doar e biroul tău. O să mergem amândoi la cină, mi-a zis o păsărică că n-ai mâncat azi şi nici de când sunt plecat. 

-Bine.. Aşa facem!Inima îmi bate mai tare, atunci când văd un zâmbet în colţul gurii ei. Mă ridic uşor, apoi o ridic şi ea, luând-o uşor de mâna şi saruntandu-i-o din nou. -Mă scuzaţi că va întrerup, şefu, dar va caută domnul Marc. Are de vorbit cu dumneavoastră. 

 -Bine, mulţumesc! O să mă duc în birou în 5 minute. Anunţă-l!Profit că Lisa pleacă şi mă duc să o mai îmbrăţişez odată pe Alessandra. 

-Of, micuţa mea! O să te aştept atât timp cât ai nevoie. Ies din birou, lăsând-o pe Ale rezemată de birou, liniştită, fără lacrimi în ochi. Intrând în birou la mine, îl văd pe Marc aşezat pe scaunul din faţă biroului meu.

 -Bună, Marc!

 -Salut, şefu! 

-Zi-mi repede ce ai aflat şi apoi poţi să pleci unde ai treaba. 

-Nu am nimic de zis. Mama ei e bolnavă de cancer, dar e pe drumul cel bun. Tatăl ei e un alcoolic, ce nu face nimic înafara de a bea şi de a-şi bate soţia şi copiii. Se pare că mama tipei a plecat de multe ori cu faţă de acasă când acesta o bătea crunt, dar mereu se întorcea pentru că o ameninţă, asta până s-a îmbolnăvit. N-a mai bătut-o pe soţia lui, dar a început să-şi mai mai des fiica. A ajuns de multe ori la spital, chiar şi pentru răni uşoare. E foarte sensibilă. A, da.. Şi a avut o tentativă de suicid. Are note mari. Şi se pare că a terminat deja cu 10 pe linie, dar dorinţa-i de a fi procuror şi de a studia la drept nu i s-a împlinit. E o faţă bună!Nu apuc să spun nimic, pentru că uşa biroului e deschisă puternic de Alessandra, ce stă acum în tocul uşii nervoasă.

 -Ce proastă am putut fi! Am venit să îţi spun că simt la fel şi că vreau să încercăm, dar ce pot să aflu?! Că mă spionezi? Că vrei să ştii tot despre mine, fără să mă cunoşti? Cum ai putut face asta? Ce rost mai are acum "să ne cunoaştem"? Mai ales când tu ştii tot despre mine, iar eu despre ţine nimic. Ştii ce? Lasă-te. O să rămân la locul meu de muncă pentru mama şi o să accept apartamentul doar pentru mama, dar noi, noi nu mai avem ce vorbi. Nu mă aşteptăm la ţine să faci asta, Andrew! M-ai dezamăgit!Auzindu-i cuvintele, îmi duc mâinile la faţă şi observ că pe obraji îmi curg şiroaie de lacrimi. Niciodată nu am plâns după o femeie, dar stai, ea nici măcar nu e femeie.. E micuţa mea! Micuţa mea ofticată, micuţa mea frumoasă cu suflet de aur şi buze trandafirii, cu ochii verzi, limpezi ce se reflexă în clar de luna. 

-Marc ieşi afară acum!

-Dar de ce să iasă afară? Lasă-l să stea să vadă ce mai adaugă la dosarul despre mine.Spre bucuria mea, Marc pleacă, iar Alessandra se apropie de mine încercând să mă lovească, dar nu reuşeşte.. Aşa că..