Andrew P.o.v
M-am ridicat de la masa, odata cu Alessandra, am fost si am platit, iar apoi ne-am indreptat spre casa. Momentul in care telefonul a sunat si a intrerupt unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea, ei bine a stricat in cateva secunde toata fericirea si senitatea pe care o adunasem in acea zi alaturi de ea. Tremuram din toate incheturile si aveam sa cad, daca nu stiam ca trebuie da fiu puternic. Armura de barbat puternic, pe care m-am chinuit pana acum sa o construiesc, se duce pe apa sambetei, cand durerea ma marcheaza. Nu voiam o sa pierd. E totul pentru mine si nu pot sa ma gandesc ca pot ramane si fara ea..
-Iubito, trebuie sa ajungem in Millbun!
Mama..mama, iar a baut si ce e mai rau, e ca s-a drogat.. A luat o supradoza si e in coma..
Cand realizez ca fata din fata mea ramane increminita si tremura din toate inchieturile, imi dau seama.. Nu trebuia sa vorbesc. Si nu poate veni cu mine. Nu pot risca ca ea sa sufere din nou, nu vreau sa-si vada tatal, care sa ii faca rau din nou, cel putin nu acum, cand nu e pregatita si cand incerc sa ii repar inima, sa i-o aduc in forma iubirii, a caldurii sufletesti si a fericirii. Pentru ca merita, ea merita, tot ce am si ce nu. Orice.
Deci, sunt nevoit sa ma duc singur. Imi pare atat de rau, ca n-am gandit inainte sa vorbesc.
Intorc capul, oprindu-ma din impachetat hainele pe care le pun la repezeala in bagaj si ma aproprii de ea. Din momentul acela.. Nu a mai zis nimic. Ma aproprii de ea, ridicandu-i capul, tinandu-l in mainile mele si imi lipesc fruntea de a ei, in timp ce imi alint pentru cateva secunde buzele atingeri moi si catifelate.
-Scuza-ma, te rog, nu e nevoie sa mergi cu mine! Stiu ca nu esti pregatita si nu as vrea sa suferi din nou, eu trebuie sa plec in jumatate de ora pentru ca cei de la aeroport deja pregatesc avionul.
-B..bine. Asa o sa fac. Andrew.. Imi pare rau, dar eu, eu..inca nu pot face fata unei revederi in cazul in care..
-Indiferent de orice, daca vrei sa mergi, promit sa am eu grija de tine si sa nu las pe nimeni sa se atinga de tine. Esti a mea si asa va fi mereu de acum incolo! Nimeni nu se va mai atinge de vreun fir de par de al tau.
In acele momente, imi sare in brate si ma saruta. Si..Doamne, copila asta m-a dat de tot peste cap. O simt, a mea. Ma iubeste, asa cum pestele iubeste apa si cum nu poate trai fara el..
-Sunt alaturi de tine! Ai grija de ea..si adu-o aici, sa avem grija de ea.. Si, ai grija si tu de tine! Sa vii repede, deja imi este dor de tine!
Vocea ii tremura, iar lacrimile amenintau sa iasa din ochii ei frumosi. Termin de facut bagajul, il iau de pe pat si il las jos, iar ajungand la usa o iau in brate si o sarut, repetaaand acest "proces" chinuitor de dulce ce m-ar putea impiedica sa plec, daca nu ar fi asa de grava situatia.
-Sa ai grija de tine, copil! Sa mananci si sa ii educi pe cei de la firma! Ai grija, tu te ocupi de tot cat plec. Sa ma faci mai mandru decat imi acorzi sansa sa fiu. Te iubesc!
Incepe sa rada la auzul cuvintelor mele si ma saruta pe frunte.
-Stai linistit, o sa vii acasa mai repede decat crezi! Sper sa nu dau foc la tot!
-Nu fa glume de astea! Mai sa-mi sara inima din piept cu asemenea cuvinte.
In fata blocului ma opresc pentru a-i face din mana si ii trimit o bezea.
***
Stau scufundat in scaunul din avionul privat, gandindu-ma la mama. Oare ce a fost in capul ei? De ce a facut asta? Nu s-a gandit la mine.. Absolut deloc. Sunt asa suparata pe ea. O sa isi revina, trebuie sa isi revina. O sa profit de sansa asta sa vorbesc si cu tatal Alessandrei, sa ii bag mintile in cap. Poate ii bag pe amandoi la dezalcolizare.
Ingerul meu, saracul meu ingeras, a ramas singur. Tresar din reverie cand pilotul anunta ca mai este putin si aterizam.
La iesirea din avion, deschid telefonul si observ cele 3 mesaje de la Alessandra.
"Te iubesc! Ai grija te rog!"
"Sa imi dai mesaj cand ajungi, imi fac griji!"
"E așa de rău fără tine. Am adormit și am avut coșmaruri. Te astept acasă!"
Ea se pare ca e singura care ma mai face sa zambesc. Dupa ce o sun si vorbesc cu ea, ma indrept spre spital.
Alessandra p.o.v
De la aflarea vestii, Andrew s-a schimbat total la fata si mi-am dat seama ca nu s-a intamplat nimic bun. Cand am auzit, am ramas in stare de soc si nu am mai putut scoate nimic pe gura. Timpul statea, la fel si eu. Am citit pe chipul lui ingrijorarea si durerea care i se oglindea in suflet. Nu am putut sa ma intorc, nu am avut curaj. Lasitatea si sfasierea pe care aveam sa le traiesc la momentul reintalnirii imi dadeau putere sa rabd si sa ma pastrez departe de tot. Nu puteam sa dau ochii din cu cel care m-a chinuit pana acum si nu a avut nicio problema cu faptul ca imi facea rau, desi eram fiica lui. Dar totusi..
Am promis sa postez azi, deci.. Am facut-o. Scuze ca e asa scurt capitolul, dar sunt foarte obosita. E doar prima parte din el.
Pup
CITEȘTI
In numele iubirii
RomansaGândul că mâine e prea târziu sau că azi e prea devreme îl bate pe Andrew, un bărbat, de 24 de ani, din New York, plin de secrete și de resentimente, cu o dorință aprigă de răzbunare, până când..într-o zi, dă peste EA.. Fata care îi întoarce viața p...
