In numele iubirii

7.Emoții

-Nu, Ale! Nu pleca..Te rog, nu pleca!.. 

 Mă trezesc, rindicandu-mă repede în fund şi îmi aduc aminte că am visat-o pe fata ce nu-mi dă pace de când am cunoscut-o. Mă rugăm de ea să nu plece, dar nu mă ascultă. Parcă cuvintele mele o indeparatau. De fiecare dată când o rugăm să nu plece, o făcea. Trebuie să vorbesc cu ea. Faptul că nu mai pot gândi limpede mă omoară. Dar, nu, nu vreau o relaţie. N-am avut niciodată una, m-am rezemat la stadiul de a avea aventuri. Îmi place să mă distrez. Mintea mea o ia vale, mai bine mă opresc. Am lucruri mai importante acum pe cap, mai importante chiar decât o minoră. Mă duc la dus, iar apoi cobor pentru a mânca ceva, înainte să plec. În bucătărie, le găsesc pe cele două femei, care beiau cafea.

 -Bună dimineaţă!Spun eu calm, îndreptându-mă spre frigider pentru a-mi lua laptele şi cerealele. Voi aveţi prăjituri în frigider. Le-am luat aseară, crezând că o să le mâncăm, dar dacă am fost împiedicaţi de circumstanţe. 

 -Mulţumim, domnule Cross! Îmi cer scuze pentru cele provocate aseară! Eu..Nu o las pe Ale să termine propoziţia.-Nu e nimic. Important e să fii bine. După ce o să-ţi revii, eşti bine-venită la sediu pentru interviul de secretara.

 -Am înţeles!Îmi termin cerealele şi mă îndrept spre camera, unde decid să mă îmbrac. Decid să renunţ la costum pentru o zi, aşa că optez pentru o pereche de blugi ce par uzaţi, un tricou alb şi jachetă mea de piele. Cobor iar în bucătărie, salutandu-le pe cele două şi urându-le "O zi bună!", dar înainte să plec ochii mei se intersectează cu ai ei. Cred că o intimidez. Gândul asta mă face să rad, toate femeile se intimidează în prezenţa mea. Nu e vină mea că mama m-a făcut aşa frumos. În drumul spre birou, mă opresc la Starbucks de unde îmi iau o cafea pentru ziua de zi şi observ o blondă frumoasă, care îmi tot aruncă priviri şi îşi muscă buzele, asta deobicei mă excită şi mă stârneşte, dar pentru prima oară nu mă simt atras, chiar dacă faţă aia arată chiar bine. După cinci minute, ajung la birou. Pe drum mă întâlnesc cu Ryan şi Todd. Aceştia sunt acţionari la firma, dar şi prieteni. Sunt la fel că mine, bogaţi şi afemeiati. Până la urmă asta fac toţi oamenii de afaceri. În toate cărţile pe care le citeşte Christina, există de fiecare dată un bogătaş, care se îndrăgosteşte de o faţă cuminte şi săracă şi ajunge să rămână cu ea pe veci. Oare şi la mine va fi la fel? Întru în birou, apoi o apelez pe Lisa, asistenţă mea.

 -Bună, Lisa!

 -Bună ziua, domnule Cross!

 -Ce avem de făcut azi?

 -Păi, aveţi de semnat nişte acte şi de uitat prin nişte dosare. Trebuie deasemeni să efectuaţi calculele lunare asupra a tot ce deţineţi şi a cheltuielilor făcute de hotelul din oraş.

 -Pf, înseamnă că am de treaba. Am nevoie de secretare mai repede decât îmi imaginăm.O văd pe Lisa schiţând un zâmbet, dar observ asta şi se opreşte imediat, revenind la postura ei iniţială. Niciodată angajaţii mei nu au avut curaj să radă sau să zâmbească cu mine de faţă şi chiar ce gândesc despre mine. Pe o parte e bine, pentru că aşa ştiu că mereu nu o să mă sfideze şi o să-mi respecte ordinele, până la urmă sunt doar nişte angajaţi. Pe de o altă parte, uneori consider că sunt prea dur, dar nu pot risca. Lisa pleacă din birou, iar eu decid să mă apuc de treaba. 

 ***

 După 6 ore de muncă, în care nu am mâncat şi o sunasem pe Rose să-mi aducă de mâncare la birou pentru că nu mai puteam, nici de oboseală şi nici de foame. Trecuse o ora de când am sunat-o şi nu apăruse. Îmi iau telefonul pentru a o sună, dar uşa se deschide şi în interior intră Alessandra. 

 -Bună, Andrew! Am venit eu să-ţi aduc de mâncare pentru că Rose se simţea rău.

 -A păţit ceva? Îi e rău tare? M-am îngrijorat când am auzit-o.. Nu ştiam ce să fac, dar nu puteam să plec. Sper să nu fie nimic grav.