In numele iubirii

4.Afaceri

Ajungând acasă, mama mă asaltează cu un set de întrebări dure, lungi și obositoare, ce îmi fac drum privirii spre toate tablourile din încăpere. Am analizat în cel mai mic detaliu totul și până la urmă și muștele mi se păreau interesante.

Îmi vine să-mi pun mâinile în cap. Când vede că nu are cu cine să-și bată capul, decide să tacă. Mă duc în cameră, fac un duș și apoi cobor la masă de prânz, ce se anunța a fi una neliniștită și totuși binemeritată.

Gândul mi-a rămas la tipa aia, Ale. Nu știu de ce, dar privirile pe furiș pe care ni le aruncam în mașină mă amuzau la culme, și, în același timp mă intrigau.

Buzele ei păreau așa păcătoase, dulci și moi... O dorință ispititoare mă împingea să o sărut și să o iau de mână, dar am preferat să mă liniștesc. Habar n-aveam cine era tipa și totuși eram atras de ea, după o noapte în care am stat și-am păzit-o. Mi-ar sta bine puțin la pușcărie pentru corupere de minori. Revistele și posturile TV ar fi pline de așa ceva și toate femeile ar muri. Lumea ar vui de la asemenea vești și afacerile mele s-ar duce pe apa sâmbetei.

Totuși, bine aș arăta tatuat din cap până-n picioare. Numai gândul asta mă face să mă așez la locul meu imaginar, din încăperea conștiinței mele.
Drăcușorul acesta, cu aspect de față, dorește să mă ispitească și să mă ademenească spre pușcărie. Bine că nu o să o mai văd.

-Știu ce s-a întâmplat aseară. M-a sunat James ca să-mi spună să nu-mi fac griji și mi-a povestit. Ce ai făcut cu fata aia? Cum se simte? O cunoști? Și acum nu accept să pleci ca mai devreme și să mă lași cu ochii în soare.

Era de-a dreptul obositoare, așa a fost mereu în unele situații în care n-ar fi trebuit.

-Nu am făcut nimic, mama! Am dus-o la un motel și am avut grijă să nu se mai atingă nimeni de ea până se trezește. Habar nu am cine este. Mi-a dezvăluit că se numește Alessandra din cate am înțeles și cred eu, că e puțin  italiancă.  În fine mama, haide să lăsăm totul așa. E o necunoscută și probabil nu o să o mai văd niciodată. Sincer, nici nu mă interesează.Voiam să mă asigur că nu pățește nimic în clubul meu.

O da! Am ciripit mai mult decât trebuia.
"Ce prost ești Andrew! Cum te-ai putut scăpa? Știi prea bine că nu știe despre existența cluburilor pe care le deții și mai ales despre cealaltă afacere." Conștiința mea, ca de fiecare dată, se bagă unde nu trebuie, scoțându-mi ochii.
-Cum adică clubul tău? Andrew Christian Cross cu ce naiba te ocupi de eu nu știu de asta? Cum ți-ai permis să-mi ascunzi așa ceva?

-Uite, mama! Nu cred că trebuie să te bagi aici. Nu e problema ta! Eu decid ce fac și ce nu. Îmi pare rău! Am decis să pastrez secretul din cauza faptului că știam că nu vei fi de acord cu așa ceva.

-Ești exact că tatăl tău! Un mincinos!

La auzul acestor cuvinte, ma apucă nervii și ultima picătură de răbdare îmi este smulsă. Prefer să nu fac o criză de isterie și mă duc să îmi iau bagajul și-l din cameră, apoi îl strig pe Damon.

-Damon du-mă dracului odată acasă! Scoate-mă de aici, de la nebuni!

Mama se uită la mine și dorește să zică ceva, dar o limitez.

-Nu, mama! Oprește-te! Mereu îl aduci în discuție pe incompetentul ăla de tata! Urăsc că faci asta! E alegerea mea, nu a ținut de el nici cinci minute blestemate. Lasă-mă, n-am nevoie să mai zici ceva! O zi bună, Doamnă Cross!

Dau ușor din cap nervos și ies afară, uitându-mă întâi la cerul senin și albastru, ce mă calmează instant, iar apoi ies în stradă, unde găsesc mașina parcată.