I protect you from the shadows [J.Jk]

6

– Pitic! L-am auzit pe Changjo țipând de afară.

– Yoohi este aici. *A spus el intrând în camera mea. S-a uitat la mine uimit, bine eram și eu, nu purtasem niciodata pantaloni scurti.* Arăți grozav.
A dramatizat el și s-a prefăcut că plânge.

– Nu fi ridicol. Am spus râzând.

– Simt că trebuie să-ți fac o poză, la fel ca la bal, la fel ca părinții care nu se vor opri să-și fotografieze copiii. Mi-am dat ochii peste cap amuzată și am ieșit în hol cu ​​el în spatele meu.

– Asta e doar în filmele americane.

Am auzit un chicot de la el.

– Lucrul bun aici este că merită să te trezești pentru a merge la alergat dimineața.

Era adevărat, în fiecare sâmbătă, Changjo se trezea la prima oră dimineața pentru a alerga. Mi-a plăcut să o fac, mi-a îndepărtat stresul.

Am ajuns în sufragerie și am văzut-o pe Yoohi la ușă, purtând unul dintre zâmbetele ei înfricoșătoare.

– Changjo, nu arată fabulos? A întrebat și m-am înroșit din nou.

– Așa e.* a spus fratele meu.* Nu te întoarce așa târziu. Yoohi, ai grijă de ea.

– Da, nu îți face griji. Haide, Hara.

-Dance~- Am cântat. Mi-a plăcut piesa aceea.

-Uh uh uh~ Yoohi a cântat acea parte. Am fost amândouă foarte amuzante.

-I wanna dance dance dance dance~ Am cântat amândouă împreună apoi am început să râdem.

Yoohi împrumutase mașina, nu intrasem niciodată în una cu altcineva decât mama sau Changjo. S-a simțit grozav.

– Tocmai când s-a terminat cântecul am ajuns. Yoohi a oprit mașina și s-a uitat la mine, fără să înțeleagă sau să spună nimic, m-am uitat și eu pa ea.

– Hara... *Mi-a spus mai seriosă decât de obicei.* Pregătește-te mental, fato. *M-am uitat la ea fără să înțeleg.* Suntem pe cale să mergem într-un loc, la piscină, știi ce înseamnă?...spatele goale ale prietenilor noștri. Am auzit zvonuri că au fost la sală.* A început să facă mișcări ciudate cu mâinile pe abdomen.* Știi, pachet de șase, pătrate, batoane de ciocolată...

– Da, am înțeles! am strigat roșie de rușine.

Am stat câteva minute în mașină asimilând totul. Am văzut doar un bărbat fără cămașă și acesta este Changjo. Fratele meu este traumatizat cu mușchi și alte chestii, așa că și el are cicatrici... dar încă mă simt agitată. După câteva minute, ne-am hotărât să coborâm.

Totul era normal, cred că era casa vărului lui Jin. Am auzit voci din ceea ce părea a fi curtea. Eram cu capul în jos, Yoohi mă conducea trăgându-mă de mână. M-am ciocnit cu ceva, mai degrabă cu Yoohi care a rămas ca o piatră în fața mea. Am ridicat ochii și am devenit la fel. Jimin, da, față de bebe Jimin nu purta cămașă și... Doamne! Abdomenul lui Hristos, abdomenul lui era foarte bine făcut. Am simțit că mi se înroșesc obrajii, m-am întors repede și m-am acoperit cu mâinile.

– Hei! salută el cu vocea lui foarte fericită. Și-a ridicat brațul și a făcut ca mușchii acestuia să iasă și mai mult în evidență.

La naiba, eu și Yoohi practic murim din cauza a ceea ce era în fața noastră, care era el. El este aproape la fel ca Changjo, dar hei e Jimin! și wow.

– Hei... hei. Ne-am bâlbâit și am devenit roși. Jimin a chicotit, dar din moment ce este atât de prost, sigur că nici măcar nu i-a trecut prin minte că murim.