I protect you from the shadows [J.Jk]

Cap.13

— Vin! am strigat. M-am ridicat supărată din pat și am părăsit camera mea. Au bătut de mult la ușa din față și Changjo nu se stresează să deschidă ușa.

Am trecut prin bucătărie uitându-mă la Changjo.

— Leneș!* Changjo a început să râdă* Mai bine ai face un mic-dejun bun.

— Mâncare, vrei să spui. Am ignorat asta, nu știam cât e ceasul.

Am deschis ușa încruntată, căci mă treziseră. Opt perechi de ochi amuzați m-au privit și cu opt zâmbete.

— Frumoase pijamale, mormăi Jimin.

Ochii mei ațintiți asupra ținutei mele. Purta pantaloni scurți galbeni cu multe fețe de Homer Simpson pe ei și un tricou negru.

— La naiba... am șoptit și m-am întors în camera mea.

L-am dat jos pe Homer Simpson și mi-am pus primii blugi pe care i-am găsit întinși pe podea și m-am întors la prietenii mei. Changjo îi invitase deja să intre, deoarece stăteau cu toții în pe canapea.

— Buna dimineata.

— Bună! Au spus toţi. Eu zâmbindule. M-am dus la bucătărie după niște apă și m-am întors.

— Păi, pentru ce se datorează vizita voastră?

— Mergem la un târg! strigă încântat Jimin.

— Mișcă-ți fundul și pregătește-te. A spus Yoohi.

— Dar Changjo nu-mi dă voie.

— Ba da te las. Fratele meu și-a scos capul din bucătărie.

— Bine. M-am întors din nou în camera mea.

Am vrut doar să dorm toată ziua.

Am făcut duș cât de repede am putut. Mi-am pus blugi strâmți, un maieu alb și deasupra un pulover gri, în sfârșit niște teniși. Din moment ce nu m-am machiat, doar mi-am uscat părul, mi-am luat telefonul și mi-am părăsit peștera.

— Sunt gata.

Târgul era în afara Busanului, drumul de a ajunge acolo era grozav... Am dormit tot timpul.

— Hara, trezește-te. Cineva mă scutura subtil.

— Suntem aici, frumoaso. Jungkook m-a sărutat pe obraz.

Am deschis ochii încet, am putut vedea chipul frumos al lui Jungkook în fața mea. M-am uitat în lateral și în depărtare i-am văzut pe ceilalți cumpărând aparent biletele.

— Hai, Frumoasa a dormită. M-a luat de mână și m-a tras din mașină.

— Da, m-am trezit. Am spus cu un căscat.

— Da, desigur *ironiza el* Hai, îți cumpar ceva dulce sa te trezesc.

꧁

Timpul a trecut foarte repede la târg, era deja noapte și fusesem la majoritatea jocurilor.

Din fericire, băieților și Jungkook nu le era frică de plimbări, ne-am urcat cu toții pe toate. Când am țipat la o mașinărie, Jungkook, care a fost mereu lângă mine, m-a luat de mână și am ajuns amândoi să râdem. A fost o după-amiază fantastică, m-am distrat de minune, dar eram deja obosită și îmi doream să plec acasă, din fericire mai aveam nevoie de un singur joc: roata norocului.

— Ce lentă este linia. A strigat Suga.

— Nu-ți face griji, suntem pe cale să ajungem. *Spuse Yoohi enervată* Cineva va urca singur.

— Nu este necesar, există o gondolă pentru trei persoane.

— Vreau să merg cu Hara și Jungkook. A spus Taehyung. M-am înroșit la faptul că mă duceam sus cu Kookie.

— Nu! s-a repezit Jungkook și toată lumea a râs.

— Păi, până la urmă, nici nu am vrut. O să merg cu hobi-hyung.

— Bine atunci: Jin, Yoongi și cu mine într-o gondolă. Jungkook și Hara în altul evident. Hoseok și Taehyung. Și Jimin cu Yoohi Într-o altă gondolă, ok gata. spuse Namjoon.

— De ce trebuie să fiu cu Jimin?!

— De ce trebuie să fiu cu Yoohi?!

— Pentru că vă iubesc și taci. Acesta a fost ultimul cuvânt al lui Namjoon și am urcat la roata norocului.

Gondola a început să se miște, Jungkook m-a tras spre el și și-a pus brațul în jurul umerilor mei.

— Trebuie să facem o poză. Mi-a propus și am fost de acord. Și-a scos telefonul mobil și ne-a surprins zâmbind și în altul m-a sărutat pe obraz.

Cred că Jungkook era nebun să facă fotografii, de câte ori făceam ceva mă obliga să ne fotografiez amândoi și dacă nu eram amândoi îmi făcea fotografii fără avertisment. Era ciudat, dar drăguț, spunea mereu „trebuie să ne facem momentele infinite”.

Roata s-a oprit o vreme tocmai când gondola noastră era în vârf în centru. Jungkook ne-a împletit mâinile și mi-am sprijinit capul pe pieptul lui. Bătăile inimii îi erau constante, respirația calmă.

— Asta e romantic. *a șoptit el* O priveliște frumoasă, tu și eu împreună... Îmi place. M-am înroșit la cuvintele lui.

Era adevărat. Era romantic, mai mult de partea lui.

Am simțit privirea lui Jungkook asupra mea.

Mi-am ridicat capul de pe pieptul lui și m-am uitat la el

Am zâmbit amândoi fără să știm de ce. Presupun că fiind unul cu celălalt. Sau cel puțin am făcut-o, îmi plăcea să fiu cu Jungkook, nu conta dacă eram supărați, doar să-l am alături este bine pentru mine.

Ne-am apropiat puțin câte puțin până când, da, încă o dată ne sărutam.

Țipete, fluiere și aplauze le auzim, ne despărțim din cauza asta și începem să căutăm vinovații. Acolo erau, fiecare cuplu în gondola cu un zâmbet mai mare decât în ​​mod normal,nenorociţi. Am început să râd de întreruperea prietenilor mei, l-am luat de mână pe Jungkook și m-am întors la poziția în care eram înainte.

— O să-i omor. A spus Jungkook calm, eu doar chicotesc

_________________________________________

Hello everyone,ce mai faceți cum mai sunteți? Eu nu sunt bine,a început școală 😭
Vă bucurați? Eu nu,îmi ocupă aproape tot timpul.
Sper că va plăcut capitol asta,dacă nu aia e nu am ce să fac.🤡
Prea curând cu siguranță nu o să fac un alt capitol.

Anneyong👋🏻

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜