I protect you from the shadows [J.Jk]

Cap.10

Totul s-a întâmplat foarte repede, Yoohi și băieții au mers să danseze, alții pe ici pe acolo și eu am rămas singur cu Jungkook.

– Ești foarte frumoasă. Jungkook și-a pus brațul în jurul umerilor mei și m-a apropiat de el. Petrecerea abia începuse și deja erau bețivi prin preajmă.

M-am simțit în siguranță și protejat.

– Mulțumesc. Spun eu puțin mai încet din cauza rușinii

– Vorbește mai tare, nu te aud. S-a apropiat de mine. Știam ce voia.

– Multumesc. I-am soptit la ureche si m-am îndepărtat repede jenată. I-am observat zâmbetul mulțumit, l-am lovit  făcându-l să râdă.

– Vrei ceva de băut? Am dat din cap și el a comandat un vin de la tipul de la bar.

Ca de obicei am început să vorbim despre lucruri banale, să râdem, să strigăm, să glumim etc.

– Jungkook*a sosit un băiat. Era de la școală dar nu vorbisem cu el* prietene, am nevoie de ajutorul tău.

Jungkook s-a uitat la mine scuzându-se. Am zâmbit și i-am făcut semn să plece.

– Mă întorc imediat. A spus el și m-a sărutat pe obraz, lăsându-mă complet șocată.

Trecuseră 20 de minute de când Jungkook a plecat. Știu pentru că îmi tot verific telefonul mobil, a fost singurul lucru distractiv din acest loc. Stăteam singură și priveam cum oamenii se distrau, dansau, beau și se sărutau. M-am simțit ciudat, deși era mult zgomot și muzica era foarte tare, am putut să mă concentrez asupra gândurilor mele.

Acesta nu era locul meu.

Eu sunt fata care stă acasa, nu ies la petreceri și așa sunt bine, sunt fericită. Nu știu ce caut aici, nu știu de ce m-a lăsat adusă aici, nu știu de ce vreau să fug chiar acum, nu știu de ce prietenii mei sunt atât de diferiți fața mine, nici nu știu de ce sunt prietenii mei și mă acceptă. Sunt diferită, o respinsă. Al naibii de prostă.

Mi-am șters lacrima care mi-a alunecat pe obraz și fără să stau pe gânduri am ieșit de acolo. Aproape ajungând la uşă mi-am auzit numele meu strigând, nu eram sigură așa că am ieșit de acolo

*

Cred că am ieșit din cartier, nu știu unde sunt, nu cunosc locul. A trecut o oră și ceva. Deși puteam să-l sun pe Changjo și să-i spun să mă caute, nu am făcut-o, am vrut să fiu singură. Sunt o idiotă cara plânge, și nu am niciun motiv.

Am simțit o mână înfășurată în jurul taliei mele, am tresărit și m-am întors gata să arunc o lovitură bună asupra individului.

Nu am făcut-o. Am simțit un val de mântuire văzându-l acolo în șapca lui obișnuită roșie de lucru. Sehun m-a îmbrățișat și am simțit mirosul de pizza, am zâmbit.

– Bună, am murmurat la pieptul lui.

– Cum bună?! Era supărat.

– Te caut de mult timp! La naiba... Hara, eram foarte îngrijorat. M-a despărțit din îmbrățișat și el m-a privit cu îngrijorare și seriozitate în ochi.

– Nu o mai face, bine? Promite-mi.  El și-a cuprins din nou brațele în jurul meu.

– Promit și îmi pare rău.

– Partea bună este că nu ți s-a întâmplat nimic, drăguțo. A oftat și a zâmbit trist.

– Acum că te-am certat, spune-mi ce s-a întâmplat? te simți bine?

– Nu, nu stiu.

Sehun m-a tras pe trotuar și am stat acolo.

– Vorbește, sunt numai ochii și urechi.

Am oftat și mi-am gândit foarte bine cuvintele, nici nu știam ce mi s-a întâmplat.

– Bănuiesc că m-am sufocat în acel mediu, nu i-am putut rezista. Știi că înainte mă deranja și era mizerabil...

– Nu fi atât de dură. Spuse el serios.

– Ideea este că totul s-a schimbat și a fost o schimbare foarte drastică pentru mine. Mă simt ciudat, simt că nu aparțin acestor lucruri sau grupului meu de prieteni. Nu știu, sunt nebună.

– Înainte să plecăm, o voi suna pe Yoohi.

– Ce?

-Da. *El a dat din cap* Ea a vorbit cu mine și mi-a spus că ai părăsit petrecerea foarte ciudată.

Mi-am amintit că au făcu schimb de numere și acum ea are Kakao Talk al lui Sehun.

– Da Yoohi... da, am gasit-o... mmmh... Ți-am spus deja că da, e aici cu mine... liniștește-te femeie!... O duc acasă, bine, pa.

Expresiile lui Sehun care le făcea în apel erau hilare.

– Păi... spune că te va omorî la prima oră dimineți

– Fata asta este foarte nebună. A spus el amuzat si m-a îmbrățișat.

– Hara, băieții ăia sunt buni, ești fericită cu ei și ei cu tine. Trebuie să lași timpul să treacă, totul va fi mai bine în viitor și mai frumos. A zâmbit iar asta m-a liniștit.

Avea dreptate, poate am exagerat sau poate nu, important era că nu trebuie să ratez ocazia de a avea prieteni și de a fi fericită. La naiba cu schimbările, de obicei sunt bune, nu?

– Ignoră tot ce este rau si vezi doar binele.

– Mulțumesc. Am chicotit și el la fel.

– Ridică-te, mergem la cină. Mai vrei acea plimbare cu motocicleta, nu?

Am zâmbit entuziasmată și m-am ridicat.

Sehun s-a uitat la mine scuzându-se, doar am clătinat din cap când am văzut motocicleta de la pizzerie.

– Promit că următoarea călătorie va fi cu motocicleta mea.

Am zâmbit și am dat din cap.

_________________________________________
Îmi pare rău mai mult și mai bine de atât nu s-a putut 🤡

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜