I protect you from the shadows [J.Jk]

Cap.14

Aceasta a fost cea mai rea tortură dintre toate. Nu mai ies niciodată cu Yoohi și Jimin. Da, amândoi m-au invitat la mall și ca să nu fiu nepoliticoasă am fost de acord să merg. Trebuie să învăț să spun nu, dar au fost foarte insistenți.

De când am ajuns, totul a fost dragoste și ură între ei. S-au luptat, au fost afectuoși si se repeta.

— De ce te uiți la fata aia? se plânse ea, „de ce flirtează cu tine?” s-a plâns. Singura mea salvare a fost că vorbeam cu Hoseok și Namjoon.

Nu auzise de Jungkook toată ziua.

— Băieți, cred că e târziu, mai bine plec acasă. M-am ridicat de pe scaun dar m-au tras amândoi făcându-mă să cad în ei.

— Nu! strigau amândoi.

— De ce? De ce nu? Serios, sunt obosită.

— Este doar, mmmh... a încercat să spună Yoohi.

— Te ducem noi. Spuse Jimin.

— Și când mă veți duce?

— Eh... eh... Îi suna telefonul, îl verifică și zâmbește.

— Acum. Ne-a tras pe mine și pe Yoohi de braț și ne-a luat în fugă spre mașina lui.

— Nebun. Am mormăit și mi-am pus centura de siguranță.

— Repe Hara, coboară! spuse Yoohi insistentă afară. Doamne, nici cu trei secunde în urmă, Jimin parcase.

Pentru a mă răzbuna pentru tortura pe care amândoi mi-au oferit-o în această după-amiază, am început să merg cât am putut de încet. Amândoi s-au uitat la mine furioși. Erau deja la ușa blocului, încă mergeam încet în parcarea blocului.

După zece minute am ajuns la ușa casei mele. Am scos cheia și am pus-o în broască, înainte de a o întoarce m-am uitat la prietenii mei.

— Deschide odată ușa aia. Amândoi au zâmbit atât de fericiți. Și Am deschis ușa.

— Sunt aici! Bună. I-am salutat pe mama și pe Changjo.

Mama se întorsese acum două zile. Amândoi mi-au zâmbit ca cuplul din spatele meu. I-am ignorat pe toți și am decis să merg în camera mea.

Pe coridor erau mai multe frunze colorate întinse pe podea.

— Mamă,Changjo și-a lăsat gunoiul pe jos! Am auzit râsetele celor patru. Mi-am dat ochii peste cap și m-am aplecat să-l iau, de ce naiba a folosit Changjo foi de culoare?

Am luat foaia și mi-am dat seama că acesta are un mesaj, le adunam pe celelalte și acestea aveau și mai multe mesaje, toate îmi spuneau să intru în camera mea. Stăteam cu privirea la ușa albă a camerei mele, m-am uitat la foile de pe jos și confuză am răsucit clanța. Mi-am făcut ochii cât ceapele când am văzut imaginea din fața mea.

Din tavanul camerei mele au zburat baloane roz pastel și albastre, iar altele au fost împrăștiate pe toată podeaua.
Pe patul meu era o jucărie mare de pluș albă și lângă ea un buchet foarte frumos de trandafiri albi. M-am apropiat și am observat că pe lângă aceste două cadouri mai erau plicuri, fiecare cu date.

Jungkook.

L-am luat pe primul și l-am citit și așa am facut cu toate. Erau cu siguranță ale lui Jungkook, asta era scrisul și ortografia lui. Conținutul fiecăruia erau poezii scurte care se potriveau foarte bine cu lucrurile relevante care ni s-au întâmplat împreună. Tot drăguț și romantic. Am chicotit, nu știu când am început să plâng. Acesta a fost cel mai frumos și cel mai bun lucru care mi sa întâmplat vreodată. Unde dracu este Jungkook?

— M-ai lipsește unul. Am tresărit când am auzit acea voce. Jungkook a intrat pe ușa camerei mele cu o cămașă neagră care i s-a potrivit foarte bine, blugi și adidași. M-am uitat la ținuta mea și m-am simțit jenată deoarece eram în pantofi de tenis, pantaloni de treiling și un hanorac mare.

S-a apropiat de mine și mi-a întins ultima scrisoare cu un zâmbet dulce.

"De aproape te iubesc,de departe te privesc, simt că înnebunesc în zilele în care nu te văd" ( știu că nu rimează dar asta este, nu sunt poetă so...)

— Da, este cea mai patetică poezie dar într-un anumit fel foarte adevărată, așa că... pentru asta și pentru mult mai mult Choi Hara, vrei să fii iubita mea?...

Mi-am am dus mâna gură de uimire, m-am uitat la el și apoi la scrisoare și înapoi la el, mă privea cu atâta dor, că sclipirea din ochii lui era atât de sinceră. Inima mea era la o mie de mile pe oră sărind de fericire. M-am simțit atât de fericită, nimic și nimeni nu mi-a putut strica acest moment frumos.
Am dat încet din cap.

— Da Jungkook, da vreau să fiu iubita ta. Zâmbetul lui Jungkook a devenit și mai mare.

A micșorat spațiul dintre noi și m-a îmbrățișat, după ce mi-a mulțumit că am acceptat să-i fiu iubita, m-a ridicat, învârtindu-mă în aer. Ne-am uitat amândoi în ochi spunându-ne unul altuia ce nu am putut cu cuvinte. M-a lăsat încet pe vârful picioarelor, s-a apropiat în același mod și m-a sărutat. Primul nostru sărut oficial ca iubiți.

_________________________________________
M-am gândit să vă fac un cadou de ziua mea. Sper să vă placă ❤️

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜