I protect you from the shadows [J.Jk]

4

–  Hai Hara, nu te costă nimic.  M-a luat de mâini și a început să sară ca un băiețel.

– Chiar vreau să-i cunoști, haide, da?  Jungkook sa supărat că nu mă poate convinge și că nu e destul de drăguț și convingător. Am chicotit.

– Pur și simplu nu mă încadrez acolo. Mi-am cerut scuze pentru a zecea oară.

Chiar nu voiam să stau cu prietenii lui la prânz, eram speriată. Frica de a nu fi acceptată, de a fi respinsă de ceilalți ca întotdeauna.

– Uite, tu și cu mine ne potrivim perfect, nu? El a ridicat o sprânceană.

– Nu chiar.*am răspuns râzând. Jungkook s-a uitat la mine încruntat, foarte normal pentru el.* Ești unul dintre cei mai populari băieți din școala asta, eu sunt cea respinsă, nebună, cea pe care nimeni nu o dorește...

– Te iubesc.* Mi-a strâns mâna ușo.* Și ne potrivim perfect pentru că așa spun eu.

– Dacă nu mă vor acolo? Dacă mă privesc greșit? Dacă e vina mea că toată situația este incomodă? Nu vreau asta.

– Hara, asta nu se va întâmpla. Băieții sunt la fel ca mine. Nu te lăsa dusă de popularitate și chestii, aparențele sunt înșelătoare. Mi-a făcut cu ochiul.

– Dar Jungkook...

–  Fără dar, vreau să-i întâlnești. Și fără alte prelungiri, m-a tras spre cantină la prietenii lui.

*

– Yoongi-hyung, Am ajuns la masa obișnuită a prietenilor lui, slavă Domnului că era un singur băiat, ar fi fost destul de incomod dacă ar fi fost toți.

– Și ceilalți? Întreabă Jungkook

– Au mers la prânzul lor. Spuse el calm. Jungkook dădu din cap.

– Hara,*Mi sa adresat.* Mă duc să-l iau pe al nostru, așteaptă-mă aici.

– Nu Jungkook! Doamne, nu am fost niciodată lăsată singură cu un băiat, sau chiar cu o persoană. Jungkook a plecat și am fost doar eu și el. Aveam ochii bătuți în cuie la fustă, băiatul era fără griji privind în gol.

Este foarte INCOMOD. La naiba Jungkook.

– Numele meu este Yoongi, Min Yoongi. a spus el, agitată m-am uitat la el. *Dar poti sa-mi spui Suga.* Am zambit. Oh, arăta ca un copil, era drăguț. Un mic zâmbet s-a strecurat pe buzele mele.

Am simțit că cineva se așează brusc lângă mine și nu, nu era Jungkook. M-am încordat.

– Poți să-l crezi? Pizza s-a terminat! *Mi-a spus supărat. L-am auzit pe Yoongi râzând.* Am stat cincisprezece minute la coadă pentru pizza și s-a terminat! *Furia lui față de pizza se reflecta încă pe chipul lui, până când și-a dat seama că sunt o străină.* Uh, scuze, cine ești?*A spus el cu un chicot nervos.* Îmi pare rău dacă te-am speriat, îmi doream foarte mult pizza. Sunt Hobi. Mi-a zâmbit foarte deschis.

Uau, ce tip ciudat... dar drăguț. A fost distractiv. Ei bine, poate Jungkook avea dreptate și asta nu avea să fie un lucru rău până la urmă.

– Eu sunt... um, numele meu este Ha...

– Ea este Hara... ma întrerupt Jungkook care a venit pe partea cealaltă a mea.

– Shh... Kookie, J-Hope ia facut semn să tacă.

– Vreau să-mi spună ea. A continuat el

– numele... numele meu este Hara. El zâmbi subtil.

– Mă bucur să te cunosc Hara, ce nume frumos. Zâmbi și se întoarse către mâncare.

– În sfârșit! Timpul sa mananci! mor de foame. Un băiat cu o voce foarte răgușită pentru chipul lui angelic a sosit însoțit de alți băieți.

Toți mi-au observat prezența și s-au uitat ciudat la mine, dar apoi au zâmbit incredibil de prietenos. Cu excepția unuia, acel băiat zâmbea jucăuș.

– Deci..., Vorbea băiatul cu zâmbetul jucăuș.* Aceasta este fata despre care vorbești mereu, Jungkookie. *M-am uitat la Jungkook și avea obrajii ușor roz.* Bună, sunt Seokjin, dacă îmi spui  Jin e mai bine. Acum zâmbi amabil.

– Eu sunt V. *A spus cel cu vocea răgușită cu gura plină de mâncare.* Ei bine, de fapt Taehyung.

– Îmi spun RM.*A salutat un băiat cu buze groase.* Dar numele meu este Namjoon.

– Park Jimin. Băiatul care stătea în fața mea mi-a dat semnul iubirii și al păcii. A început să râdă fără motiv.

Am făcut câte o mică plecăciune fiecăruia.

– Bună, sunt Hara, prietena lui Jungkook. Am spus puțin mai încrezătoare.

Motivul pentru care nu vorbeam cu oamenii și nu aveam prieteni a fost pentru că aceștia mă deranjau, iar dacă încercam să îmi fac prieteni, oamenii plecau și mă ignorau. Dar, băieții ăștia au fost drăguți, după ce s-au prezentat au vorbit, au spus lucruri amuzante și nu s-au putut opri din râs, chiar m-au inclus în ea. Cred că cel mai bine ar fi să vorbesc cu ei așa cum vorbesc cu Changjo și Jungkook.

Am pus o lingură de orez în gură și am oftat.

– De ce Suga, V, J-Hope și Rm? *am întrebat timidă, dar am avut mai multă încredere în mine.* De ce vă numiți așa? Cei patru au zâmbit.

– Ei, vezi tu,*a început Namjoon* când vom fi celebri, acestea vor fi numele noastre de scenă. Mi-a făcut cu ochiul. Ceilalți trei au zâmbit și Jin, Jimin și Jungkook au clătinat amuzați din cap.

– Spune-i așa, pe numele lor adevărat sau orice altceva.

– Eu îi numesc: Rap Ogro, Sugar, By J-Hopeless.  Jungkook s-a uitat la mine amuzant. L-am lovit ușor pe umăr, dar apoi am început amândoi să râdem, ca întotdeauna.

– Ya! *a strigat Namjoon.* Vrei să mori?! A strigat el în glumă, eu și Jungkook am început să râdem și mai mult.

– Da,* se plânse Suga.* copii ăștia, Doamne. spuse dând din cap.

_________________________________________
Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜

Am încercat cât de mult am putut sa îl fac mai bun dar atât am reușit sa fac îmi pare rău 😖