I protect you from the shadows [J.Jk]

Cap.12

— Deci * Profesorul și-a închis manualul cu voce tare, făcând să nu se mai audă râsul lui Jimin* Ne vedem la următoarea oră. O zi bună, cu excepția dvs. domnule Park Jimin.

Jimin a început să râdă, și băieții și bineînțeles și Yoohi.

–Oh ce târfă.*Mârâie în șoaptă* Vezi cum se dă pe lângă el? *O fată era cu Jimin și băieții* La naiba, i-a  atins brațul!

Am început să râd iar ea mi-a aruncat o privire urâtă.

— Credeam că nu mai ești interesată de el.

— Ei bine, lucrurile se schimbă. Privirea ei de șoim era încă ațintită asupra acelei fete.

—Sau poate că nu s-au schimbat niciodată. Ea își puse lucrurile deoparte furioasă și se uită la acea parte a camerei pentru ultima oară.

De data aceasta, Jimin s-a uitat la ea și i-a făcut cu ochiul. Voiam să râd, Yoohi era pe cale să explodeze de furie.

— Îți sună telefonul, mi-a spus ea între dinții strânși. Am clătinat amuzată din cap și mi-am întins mâna după telefon.

— Da?

— Frumoaso... Se auzi vocea lui Sehun de cealaltă parte a liniei.

Yoohi și-a încrucișat brațul de al meu și s-a îndreptat spre ușă, dar am tras-o cu băieții pentru că aș merge cu Jungkook.

— De ce mă suni? M-am încruntat.

— Ești la școală? Sehun a început să râdă.

— Este Sehun? strigă Yoohi entuziasmată. Era evident de ce Jimin era aici „Salută-l pe oppa pentru mine.” Spune ea. Jimin s-a strâmbat și apoi s-a uitat la ea.

Eu și ceilalți ne-am dat ochii peste cap.

— Sehun, Yoohi îți trimite salutări.

— M-am plictisit, sunt la ora de Algebră și... Changjo trimite și el salutări.

— te duci acasă, nu?

— Da mai târziu.

— Bine. Sehunnie, am plecat, ne vedem mai târziu, bine?

— Da, pa drăguțo.

— Pa

Am închis și m-am uitat la ceilalți, Yoohi și Jimin nu mai erau aici și băieții au început să plece unul câte unul. Când Jungkook și cu mine eram singuri în clasă, m-a luat de mână și m-a tras de acolo.

— Vrei să mergem să luăm niște înghețată? a întrebat el în timp ce mergeam pe hol. Am dat din cap fără să spun nimic.

Momente ca acestea m-ă încântau. Jungkook m-a luat de mână și ne-am plimbat, mergând, fără să spunem nimic, totul a fost foarte calm și liniștitor.

— Mă duc să iau ceva la dulapul meu și după mergem.

Jungkook dădu din cap.

Am dat drumul mâini lui Jungkook și am introdus codul de blocare. Mi-am scos cărțile și am pus altele.

— Ai multe teme? a întrebat el. M-am întors să-l văd și stătea rezemat de dulapul de alături, privindu-mă cu un zâmbet. M-am înroșit și m-am întors instant ca să nu observe, era prea târziu pentru că a început să râdă.

— Mmhh...-am murmurat. Teme la istorie, matematică și limbă Coreeană.

— Matematică! Am tresărită la strigătul lui.

— Hara, stai aici, mi-am uitat cartea în clasă. Am dat din cap și el a fugit în clasă.

Am continuat pe cont propriu, acomodându-mă și aruncând unele lucruri din micul meu spațiu. S-au auzit pași pe hol, gândindu-mă la asta... asta a fost înfricoșător. M-am gândit că cel mai probabil era Kookie, așa că nu m-am întors să văd cine vine.