I protect you from the shadows [J.Jk]

8

Sehun era atât de drăguț, nu l-am auzit niciodată spunând așa ceva. Mi s-a părut frumos că cineva ne-a văzut pe mine și pe Changjo ca pe o familie. L-am îmbrățișat,și ca întotdeauna, a început să râdă.

- Am cunoscut-o pe Hya la supermarket. spuse Jungkook din senin.

Nu te rog, nu din nou. Se pare că niciunul dintre băieți nu le-a păsat pentru că nu au spus nimic. am început să râd.

- Du-i un tricou lui Jimin. acesta era acolo și l-am aruncat

- Pune-o, se răcește. *mârâi Jungkook, exact ca atunci când băieții nu-i acordă atenție* Prea mulți mușchi pentru ziua de azi.

- Scuză-mă. *Cu toții ne-am speriat de băiatul acela înalt care a intrat în terasă. Am scos un țipăt de frică* Îmi pare rău. Spuse el și începu să râdă.

- Cine naiba era? Chanyeol! *A strigat Sehun* Hyung, ți-am spus să aștepți afară!

- Este prietenul tău? L-am întrebat, Sehun a dat din cap.

- Cine este el? a întrebat J-Hope.

- Mă voi prezenta. A spus acest Chanyeol care stătea deja cu noi.

- Sunt Chanyeol, prietenul lui Sehun. Avea expresi amuzante și era foarte vesel, dar vocea lui era atât de răgușită și puternică încât îți dădea fiori.

- Și ce cauți aici? Ca întotdeauna Jimin vorbind între râsete.

- Am venit pentru Sehun și prietena lui. Cine este Hara? *Am ridicat mâna, a zâmbit el* Sehun spune că ești super de treabă.

- Și el este. I-am făcut cu ochiul.

- Mergi cu ei? m-a întrebat Jungkook surprins.

- Da. am spus ridicându-mă și ajutându-l pe Sehun să se ridice.

- Mergem? a întrebat el.

- Da, în mașina mea. A răspuns Chanyeol.

- Mai întâi trebuie să luăm o pizza. A sugerat Sehun. Eu și Chanyeol am dat din cap ca niște copii mici.

- Băieți, ne vedem la școală. Mi-am luat rămas bun făcându-le cu mâna.

Am plecat cu Chanyeol și Sehun lângă mine. M-am simțit ca un pitic adevărat, aceștia erau 2 uriași pe lângă mine.

Două mâinile m-au prins de talie.

- Ai grijă de tine. Spuse Jungkook și mă sărută pe obraz.

Am simțit cum se scurge furia. Am rămas uluită și nu a durat mult până când sângele mi s-a repezit la față. Fără să spun nimic, am plecat de acolo.

Tipul ăsta avea să mă înnebunească.

*

Drumul cu Chanyeol și Sehun a fost și mai distractivă. Erau amândoi atât de amuzanți. Sehun și-a povestit încă o dată poveștile despre toate fetele care l-au iubit, Chanyeol l-a negat și a spus lucruri de genul: „Minciuni" „nici măcar nu ai avut primul sărut" „ești gay". Nu m-am putut opri din râs.

Asta mi-a adus aminte de vremurile vechi, am fost foarte melancolică. Era adevărat că îmi uram toată viața, dar, deși îmi era dor de mama, ea era mereu cu privirea, suna, trimitea mesaje, iar Changjo îmi dădea mereu toată dragostea posibilă. De asemenea, era adevărat că viața mea de la școală era de rahat din cauza supărărilor, insultelor etc... dar când am ajuns la mine acasă, Changjo era acolo și bineînțeles și Sehun, de aceea mi-am amintit de vremurile de demult, pentru această perioadă frumoasă cu Sehun.

După ce au cumpărat pizza și au luat cina acasă, Sehun și Chanyeol au mai stat puțin, ne-am uitat la un film și a venit timpul să plece, deoarece era deja aproape miezul nopții. Nu mi-a fost deloc somn, pe lângă că mâine era duminică, dar Changjo nu a suportat și s-a culcat.

*

1:47 dimineața, și țineam o bâtă de baseball într-o mână și un spray cu piper în cealaltă. Cineva intrase pe uşă şi ursul adormit de Changjo nu se mai ridică. Mi-a fost frică, dar acesta ar fi planul: aș scoate lacătul și de îndată ce a intrat hoțul, l-am stropit cu spray-ul și apoi l-am bătut până la pulpă.

Am descuiat și m-am lipit repede de ușă ca un spion. Hoțul dezgustător a luat câteva secunde eterne. În cele din urmă ușa s-a deschis încet, am simțit că și cum aproape mi-a sărit inima. Am pulverizat spray-ul cu ochii închiși neștiind în ce trag, persoana mârâia și m-a tras afară, am probleme serioase.

- Am o bâtă! *am strigat* Te pot răni!

- Nu striga, vei trezi vecinii.

Am făcut ochii cât ceapele la auzul vocii lui.

- Jeon Jungkook! Jungkook s-a scărpinat pe ceafă și mi-a zâmbit stânjenit. Mi-a plăcut că a făcut asta, arăta atât de drăguț. Dar eram supărată.

- Eram gata să te bat naibii. Nici să nu te gândești...

Jungkook m-a îmbrățișat strâns. A venit în jurul meu luându-mă de talie. Mi-am relaxat brațele și am lăsat bățul de lemn pe pământ.

- Îmi pare rău.

Mi-a șoptit, am simțit furnicături pe tot corpul, pieptul mi se ridica și cădea.

- îți spun adevărul...* Jungkook nu s-a îndepărtat de mine* Am invitat-o ​​pe fata aceea pentru că m-a făcut drăguț. Asta m-a durut, fata era frumoasă, puteam fi ușor uitată.

- Dar văzându-te, fericirea aceea pe care o simt când sunt cu tine, când te văd după ore, am simțit-o pentru a mia oară, iar Hya, nici măcar cu cel mai bun zâmbet al ei nu a depășit emoția pe care o simt când văd acea încruntare a ta. Hara scuze, simt că cearta pe care am avut-o a fost o prostie, te rog, sa nu mai fim certați, ok?... Te iubesc.

Am ramas fara cuvinte. Jungkook vine să-mi ceară scuze la aproape 2:00 dimineața într-un mod foarte drăguț și emoționant. Cum să nu-l ierți? Am dat afirmativ din cap în pieptul lui.

- Acum poți să te întorci la culcare și eu pot pleca acasă. De asemenea, scuze pentru inconvenient. Hai, e timpul să dormi. M-a sărutat pe frunte.

M-a lăsat la ușa apartamentului, m-a îmbrățișat din nou și m-a sărutat pe frunte, după aceea a plecat, lăsându-mă fără suflet. Am vrut să țip de fericire.

_________________________________________
Ce părere aveți despre acest capitol?
Va plăcut?

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜