I protect you from the shadows [J.Jk]

Cap.16

— Hara se va întoarce! Te rog! *Changjo mă tot striga tare, chiar daca nu l-am ascultat sau capul meu nu îmi permitea să-l ascult. Trebuia să plec, să plec de aici* Fii foarte atentă *A fost ultimul lucru pe care l-am auzit de la fratele meu înainte de a părăsit clădirea*

Nu știam unde mă duc, picioarele mi-se mișcau singure. Frigul mă omoară, sigur că am răcit, dar nu-mi păsa. Nu-mi păsa de nimic acum.

Oamenii se uitau ciudat la mine, asta șa face și eu când vedeam o fată cu fața pierdută cu o cutie în mâini. Am vrut să o arunc, să trimit această cutie de carton stupidă în zbor, dar nu am putut...

Am ajuns în fața râului Han unde am fost cu el în acea noapte minunată, inima mi-a sărit o bătaie amintindu-mi cât de frumoasă și fantastică a fost acea noapte pentru amândoi. Astăzi s-a simțit diferit, singur, abandonat și trist, așa cum mă simțeam și eu.

Am stat acolo unde ne-am mărturisit motivele dragostei noastre. M-am uitat la apă, la apus, la iarbă, lacrimile au început să-mi iasă din ochi, picături au căzut pe jos, nu m-am obosit să le șterg, era ceea ce îmi doream, să plâng până nu mai aveam lacrimi. Cu ochii înlăcrimați m-am uitat la cutie, eram în marea dilemă de a o deschide sau nu.

L-am luat cu mâinile tremurânde, am ridicat încet coperta, am lăsat-o deoparte, am văzut conținutul, la prima vedere se vedea un bilet și dedesubt o carte neagră. Am luat biletul, m-am uitat la el o vreme și, în cele din urmă, l-am citit.

Dacă citești asta, este pentru că probabil știi deja că am plecat... sub cartea neagră e o scrisoare, sper că ai citit-o cu drag, dar mai întâi uită-te la carte...

A fost cu siguranță caligrafia lui Jungkook, fiecare rând scris pe acea hârtie m-a rănit.

Mi-am încrucișat picioarele și am pus cartea pe picioare, am respirat adânc, am oftat greoi și am întors coperta, dezvăluind prima pagină.

Era o poză cu mine, într-un autobuz, ce este asta? M-am uitat pe fereastră și în colțul fotografiei se vedea puțin fața lui Jungkook, el zâmbea. Aveam un mesaj scris chiar mai jos.

Iti amintesti? A fost ziua în care mi-am făcut curaj și te-am apărat de față cu tine, prima dată când am vorbit cu tine... Ai fost neglijentă și am reușit să-ți fac fotografia.

Am dat pagina și mai era una, era câmpul școlii, acolo eram cu spatele, plecam.

La o zi după cele de mai sus, ți-am mărturisit intențiile mele, ai ieșit din cantină, te-am găsit și mi-ai mulțumit, în plus, m-ai îmbrățișat...

Am râs când am văzut următoarea fotografie, evident că eram eu, dar de data asta aveam o față surprinsă și mâna plină de floricele... în ziua în care am văzut Transformers.

Erai atât de încântat de modul în care Optimus Prime le-a dat acelor Desepticon ceea ce meritau... oh, atât de drăguță.

Fotografia de pe pagina următoare m-a făcut și pe mine să râd, pentru asta deja plângeam. Oricum, în fotografie Hoseok era furios exclamând ceva, în timp ce eu îl priveam cu atenție cu o față speriată.

În ziua în care i-ai cunoscut pe băieți... Îmi pare rău pentru asta.

Următoarea fotografie era cu noi, el era chiar în fața mea și eu ieșeam din spatele lui, amândoi foarte fericiți.

În acea zi te-am invitat la cină și este prima noastră poză împreună. Un moment memorabil..

Din fericire, locul în care eram, eram doar eu, nu mi-am putut controla râsul. Era ziua când am fost la piscină, când ne-am certat, dar nu acesta era motivul râsului meu, stăteam în fața piscinei și râdeam, păream foarte fericită, Sehun era cu mine, dar fața lui fusese tăiată.

Chiar nu știu ce s-a întâmplat cu fața lui Sehun, nu... Oricum, uită-te la tine, ai fost frumoasă în acea zi, toată lumea a văzut ceea ce m-a făcut roșu, m-am gândit „chiar e micuța mea Hara?”, în afară de asta, erai atât de fericită și strălucitoare, sper să rămâni așa...

Am început din nou să plâng. Am întors pagina. Era o fotografie cu noi de la acea petrecere, îmi amintesc că Taehyung a făcut-o.

Waa, arătam atât de frumoși și de această dată...

Am zâmbit, fiind de acord cu asta. În fotografia următoare îmi vedeam spatele cu brațul întins în spatele meu, Jungkook mă ținea de mână, îi făcuse o fotografie, eram pe acoperișul școlii.

Am fost atât de îngrijorat de acea dată, sper că nu te-am certat atât de tare.

Mi-a plăcut această fotografie, eram eu acoperindu-mi fața cu palma și cu cealaltă țineam o lingură cu înghețată, deși mi-am acoperit fața se vedea zâmbetul meu. Am blocat obiectivul ca Jungkook să nu-mi facă o poză.

În ziua aceea, fetele alea și-au făcut din nou de cap... Încă regret că nu am fost acolo. Cu toate acestea, uite, am reușit să-ți scot un zâmbet.

Pagina următoare avea fotografia cu el sărutându-mă pe obraz pe roata din parc.

Îmi place această fotografie mai mult decât cealaltă... în ziua aceea am fost atât de apropiați, a fost minunat.

Am trecut la pagina următoare și pe aceasta erau două fotografii, prima era eu stând undeva în mall părând enervat.

Jimin și Yoohi mi-au făcut favoarea să-ți fac acea fotografie, încă arăți frumoasă
ㅋㅋㅋ

A doua fotografie era cu noi doi, eram în brațele lui în timp ce el mă învârtea în aer, eram în camera mea, cum să uit ziua aceea...

Cea mai bună zi din viața mea... ziua în care ai acceptat să fii iubita mea. Mă emoționez ori de câte ori îmi amintesc, fără îndoială ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viața asta, iubito.

La finalul cărții era un fel de colaj cu toate fotografiile pe care le pusesem și mai multe fotografii pe care le făcusem, acestea din urmă aveau și ceva scris.

Odată ți-am spus că trebuie să ne facem amintirile infinite, de aceea fac această carte, sper că ți-a plăcut acest mic cadou, l-am făcut cu toată dragostea pe care o am pentru tine, nu uita niciodată Hara... Eu te iubesc.

Am închis cartea cu inima zdrobită, chiar avea să-mi fie dor de el. O parte din mine a dispărut, m-am simțit incompletă, Jungkook este ceea ce îmi lipsește. Nu pot trăi cu ideea să nu-l văd în fiecare zi la școală, să ies undeva, doar că fără el. Nu știu cum aveam să ajung înainte.

Uitându-mă la scrisoarea care era în cutie, am luat-o și, fără îndoială, așa cum o făcusem înainte să o deschid.

Sunt cu siguranță cea mai lașă persoană din lume, dar pur și simplu nu aș putea să-ți spun în față că plec din Busan, dacă ți-aș spune, sunt sigur că aș rămâne și mi-aș lăsa visele deoparte... Sper că înțelegi de ce fac asta, de ani de zile am plănuit să merg cu băieții în Seoul și să ne atingem obiectivele.
Hara, de când te-am cunoscut ai devenit cel mai important lucru pentru mine, ești lumea mea, tu singură ești tot ce mă înconjoară, nu știi cât de mult doare să nuvte părăsesc. Știu, sunt doar un băiat de 17 ani, dar totuși îmi susțin cuvintele că sunt îndrăgostit de tine. Sper să mă ierți și să mă înțelegi și pe mine, nu aștept un răspuns, îți este suficientă memoria, micuțo.
Știi că te iubesc, nu? Ei bine, duc acele cuvinte în mormânt, încă o dată, te iubesc. Ne vedem în curând.

Jeon Jungkook.

_________________________________________
Acesta este ultimul capitol zilele astea o să postez și epilogul.
Sper că am făcut o treabă bună până aici cu cartea, am și corectato voiam să postez capitolul ăsta mai repede dar am fost ocupata cu corectarea cărți și școala 🥲
Ne auzim mai încolo 😊

Anneyong 👋🏻

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 💜🤍