Nu regret nimic , m-ai schimbat ///DNF💚💙

Cap. 15

⚠️răni / sânge ⚠️

CLAY POV:
Trece o zi de când George s-a trezit. Tatal lui încă nu știe dar in schimb George face progrese, a început sa își miște degetele și gâtul .
Am fost sa îmi iau telefonul care acum era ca nou și m-am întors la spital. George încă exersa și bănuiesc ca era destul de dureros pentru ca tremura foarte tare. Când m-a văzut sa oprit , încă nu putea sa vorbească .. merg lângă el și îl sărut . Îmi părea foarte rau pentru el.. a fost foarte grav tăiat pe mâini și picioare de cioburi - a avut nevoie de câteva intervenții medicale pentru ca era riscul de a-i tăia din vene pentru ca erau adânc băgate in mâini .. acum era mai bine dar cred ca mai trebuia intervenit in câteva locuri ..

***TIME SKIP:5-6 zile***

GEORGE POV:
Am trecut prin multe in ultima săptămâna dar acum îmi revenisem aproape complet .. trebuie sa mai port bandaje la mâini și picioare din cauza tăieturilor și rănilor adânci dar nu mă deranja .. Clay a stat cu mine zi și noapte .. îmi pare rau ca l-am făcut sa sufere. Acum nu era aici, zicea ca merge pana la magazin și după vine aici pentru a merge acasa ..
A durat mai mult pana s-a întors iar când a venit era urmat de 2 polițiști , m-am speriat puțin dar nu am lăsat asta sa fie vizibil.
Nea' polițist #1 - ați fost de fata la momentul accidentului ? *ma întreabă pe mine*
G- d..da , de ce?
Nea' polițist #2 - am reușit sa accesam filmarea din zona , Clay scapă de acuzații . Ați fost loviți de o mașina mare condusă de un bărbat beat. Aparent nici nu a oprit mașina .
Îmi dădeau lacrimi dar m-am șters repede.
Polițiștii ne mai spun câteva lucruri și pleacă. Clay vine spre mine:
C- ești bine?
G- d..da doar ca am rămas puțin șocat .. in orice caz , sunt gata sa încerc sa merg iar.
Clay se ridica și ma prinde de mâna. Mă forțez sa mă ridic și mă sprijin de Clay pana reușesc sa mă echilibrez , mă dureau rau picioarele dar dacă nu dovedeam ca sunt bine nu mă lăsau acasa. Încerc sa fac primul pas și mă dezechilibrez , noroc ca mă prinde Clay și mă trage spre el pentru a mă strânge in brațe .
C- e okay, încearcă din nou .
Îl las pe Clay sa mă țină de mâna cât încercam sa fac primul pas , continui sa merg încet pana la perete apoi îl simt pe Clay cum vine in spatele meu și mă întoarce cu fata la el pentru a mă săruta .
C- bravo! Sper ca putem merge azi acasa . Merg sa vorbesc cu doctorul tau.
Clay mă ridica la el in brațe și mă pune pe pat.
C- mă întorc imediat .

CLAY POV:
Merg către doctorul care se ocupa de George și ii explic rapid ce progres a făcut iar el îmi spune ca îl pot duce acasa doar sa vina in fiecare Weekend la un control pana sunt siguri ca e vindecat complet . Aprob apoi pun mâna pe telefon pentru a o suna pe Amy:
C- Amy, o sa vin cu George acasa , mergi cu mama in camera și o sa o chem eu când sa vorbească cu George , nu pune alte întrebări .
A- ok..? Atunci ne vedem aici , pa!
C- pa!
Închid și merg înapoi spre George care încerca sa se schimbe .
C- lasă-mă sa te ajut .
G- mersi ..
Îl ajut pe George sa își dea tricoul alb de spital jos apoi merg către plasa cu lucrurile aduse de acasa de unde scot un tricou albastru simplu. Ma întorc și văd ca George era roșu la fata . Îl ajut sa își ia tricoul . Ma uit la el , el la mine , amândoi știind ce urmează . Ma aplec pentru a-i da pantalonii lungi de spital jos și mă înroșesc in timp ce fac asta. Observ cate bandaje avea pe picioare . Ma ridic si mă uit la George care era roșu ca un rac apoi merg sa ii aduc niște pantaloni lungi bej. In final îl încalț si merg sa ii spun doctorului ca am plecat.
George mergea sprijinit de mine , foarte lent.
G- mersi ca m-ai ajutat, îmi e încă greu sa fac unele lucruri ..
C- nu ai pentru ce, e complet normal...
G- te iubesc așa mult ...
C- și eu te iubesc .. nu știu ce m-as fi făcut fără tine ..
Am ieșit din spital și văd ca George obosise :
C- vrei sa stam puțin pe banca ?
G- nu .. sunt bine.
C- respiri greu , te rog ..
G- imediat ajungem la mașina , o sa fiu bine
Aprob încet din cap și îmi duc mâna pe spatele lui George pentru a-l prinde de umăr , sa se poată sprijini mai bine de mine .
Ajungem la mașina și il ajut pe George sa se pună jos, părea atât de trist .. il înțeleg perfect , sa nu poată face nimic de unul singur ..

GEORGE POV:
Ajungem acasa și Clay se oferă sa mă care in brațe pana înăuntru .. accept, mă simteam foarte obosit chiar dacă nu am mers așa mult .
Clay mă ridica in brațe apoi inchide ușa de la mașina . Mă las cu capul pe pieptul lui . Când intram Amy stătea pe canapeaua din sufragerie iar Clay mă pune jos, lângă ea.
A- George! Mă bucur așa mult ca ești bine!
G- buna Amy..
Aveam rețineri fata de ea dar poate s-a schimbat ..
Vorbesc puțin cu Amy apoi Clay se întoarce către ea și ii arunca o privire cu subînțeles , nu știam ce vrea sa însemne dar sper ca nu am pierdut nimic.. nu sunt gelos dar dacă totuși ? Nu ! Ce prostie sa mă gândesc la asta.. Clay ii mai face un semn din cap lui Amy iar ea pleacă sus..
C- George , cineva vrea sa vorbească cu tine..

////////////////////////////////////
Asta a fost și capitolul iar sâmbătă seara nu știu dacă postez dar încerc !
Btw vreau sa ii urez La mulți ani
lui little29mushroom !!✨ Citiți cartea ei!😊👏
Instagramul meu: Free.hugz._
❤️