Nu regret nimic , m-ai schimbat ///DNF💚💙

Cap. 13

CLAY POV:
Mă trezesc undeva  la 3 dimineața . Nu știu de ce nu m-a trezit nimeni dar bănuiesc ca poate au încercat ? George era încă in coma. Îmi dau lacrimile dar le șterg repede. Trebuie sa îmi repar telefonul dar aștept pana maine. Deschid telefonul lui George și văd ca avea multe mesaje de la prietenul lui , Karl. Intru pe conversație pentru a-i răspunde:

K- ești bine? Sora ta mi-a povestit ce s-a întâmplat ! (Era ultimul mesaj)
C- buna Karl, sunt Clay. George e in coma.
Aștept câteva minute și văd ca nu răspunde. Probabil nu era treaz.
  Îmi era foame, nu mâncasem nimic toată ziua așa ca trebuie sa plec pana la cel mai apropiat magazin pentru a lua ceva. Părăsesc spitalul și totul era închis. Decid sa merg repede pana acasa și sa mananc ceva . Ajung și văd ca toate luminile erau stinse așa ca presupun ca dorm. Merg rapid la bucătărie și aud o voce țipând :
A- cine e?!
C- sunt eu, Amy .
A- m-ai speriat ! Cum e George ?
C- nu știu .. nu s-a trezit încă .
A- a ... sa mă anunți !
C- auzi.. ce mai zice tatal vostru ?
A- eh ce sa zică.. e încă suparat
C- sper ca ii trece..
  Mai vorbesc cu Amy câteva minute după ea pleacă înapoi in camera și eu rămân sa mananc . Termin de mâncat și plec înapoi la spital .
  Timpul lui George se scurgea și speram din tot sufletul sa se trezească .. mai are doar 24-25 ore in care își poate reveni .. (bai sper ca am calculat bine , deci , de la 4 dimineața pana la 4 dimineața sunt 24 de ore așa).. a trecut deja o zi.
Ajung și mă pun iar lângă patul lui George. Tot ce speram era sa se trezească deoarece nu știu ce mă fac fără el.. intru din nou pe telefonul lui George pentru a mă uita la poze cu noi doi. Incep sa plâng , nu îmi pot imagina viața in continuare fără el!
Se face 5 dimineața și încerc sa mai adorm măcar câteva ore. Reușesc sa adorm și se face 10 a.m , mă trezesc și văd ca George era încă nemișcat.. oftez și iau telefonul meu pentru a merge sa îl repar.
Ajung la cel mai apropiat service iar tipul de acolo îmi spune ca îl poate rezolva doar in 2-3 zile ca e ocupat. Ii pun pe masa 1000 € și îl întreb din nou dacă îl poate rezolva azi. El aproba iar eu plec și îl las sa își facă treaba.
Mă mai plimb puțin prin oraș pentru a-mi elibera mintea.
  Pe la aproximativ 1 p.m mă reîntorc la spital . Speram din tot sufletul ca George sa se trezească dar nimic.. atunci suna sora lui-
A- puteam sa venim sa îl vedem pe George ?
C- da..
A- Okay ajungem imediat .
Ajung și Amy și mama lor și le explic faptul ca George nu da semne de trezire . Plângeam și nu mă puteam opri. Mama lui George părea sa accepte faptul ca băiatul ei e gay și mă bucur ca ii e alături lui George acum.
Vorbind cu ele vine un doctor la noi și ne spune -
Doctor- doriți sa mai așteptați orele rămase ? Știți ca pana maine dimineața la 4-5 este termenul stabilit .
C- normal ca vreau sa aștept ! Va rog.. se va face bine?
Doctorul se uita la mine și dezamăgit spune:
Doctor- organele interne nu au fost foarte afectate dar in schimb creierul da. Facem tot ce putem dar șansele scad in fiecare ora ce trece.
C- și .. c..care sunt șansele sa se trezească ?
Doctor- undeva între 30-40 % .. îmi pare rau
Când am auzit ce a spus am simțit cum îmi fuge lumea de sub picioare .. am început sa plâng instant , mama lui George plângea și ea dar in același timp încerca sa mă calmeze .
Doctorul pleacă și mama lui George începe sa vorbească :
ML- știi ...poate ca ar trebui sa te pregătești pentru ce urmează ...
C- nu! O sa aștept pana in ultimul minut..
A- Clay.. George te-a iubit foarte mult și nu cred ca și-ar dori sa te vada suferind ..
C- nu.. G..George o sa își revina..! Trebuie !
Mama lor mă mai strânge odată in brațe apoi mă anunța ca pleacă . Eram devastat .. îl iubeam atât de mult ! Nu poate sa moara .. adorm plângând lângă patul lui.. cu mâna mea peste mâna lui..

\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\
Nu va țin in suspans , mă apuc acum și de capitolul următor :D
Deci cred ca , cartea asta e puțin cam cringe darrrr îmi place așa ca da<3
Instagramul meu: Free.hugz._