Nu regret nimic , m-ai schimbat ///DNF💚💙

Cap. 17

Mai are rost sa zic? ⚠️sânge!!⚠️

GEORGE POV:
Cred ca tata e încă suparat pe mine.. mă mir ca mama a înțeles .. sau dacă nici ea nu a înțeles și doar se preface ? Dacă face asta doar pentru a mă simții eu mai bine? Mă gândesc prea mult la toate astea.. mă doare capul.
Adorm pe Clay iar peste ceva timp mă trezește mama.
ML- George ! Trezește -te !
G- c..ce ? Ce s-a întâmplat ?
In timp ce eu ma chinuiam sa înțeleg de ce tipa mama se trezește și Clay.
C- ce ?
ML- sânge ! Bandajele !
Nu înțelegeam ce tot zice mama apoi mă uit și realizez ca am adormit și am uitat sa schimb bandajele . Încerc sa mă dau jos din pat și Clay mă ajuta .
C- te duc sus?
G- nu , vreau sa încerc eu..
Mă sprijin de Clay și urcam încet pe scări. A fost un efort mare dar pot spune ca am reușit . Mă sprijin de Clay pana ajung in camera apoi mă pun pe pat și îl aștept sa se întoarcă cu bandajele .

*** TIME SKIP: 3 săptămâni ***

CLAY POV:
George e aproape vindecat și vreau sa ii fac o surpriza . Vreau sa mergem la un restaurant dragut .. doar noi doi. Îmi e dor sa petrec timp cu ele fără sa avem atâtea griji.
Acum stau in pat , George încă doarme.. as vrea sa fie mai deschis cu mine deoarece in ultima vreme am vorbit doar despre probleme ... acum ca e aproape bine vom avea destul timp pentru noi. As vrea sa ii fac o surpriza plăcută .. o plimbare prin parc? Apoi o cina ... și brusc mă lovește ideea perfecta ! Sa mergem la plaja - era aproape , la câțiva kilometri , era perfect ! In timp ce stateam și mă uitam pe in gol pe tavan George se trezește și mă ia in brațe.
G- neața !!
C- neața ..!
Îl strâng tare pe George in brațe apoi îl sărut încet .
C- îți e foame ?
George da din cap negativ iar asta mă face sa mă îngrijorez deoarece slăbise in ultima vreme. Il iau de mâna și cobor jos. George se pune la masa și își aprinde telefonul in timp ce eu făceam 2 sandwich uri  . Ii pun o farfurie in fata lui George iar el se uita confuz la mine
G- ți-am zis ca nu îmi e foame..
C- știu doar ca ai slăbit foarte mult și trebuie sa mănânci .
G- îți faci griji degeaba .. nu îmi e foame .
Împing farfuria mai aproape de el
C- George , te rog. O sa te îmbolnăvești dacă nu mănânci . * ii zic cât de serios pot *
George oftează și începe sa mănânce .
Trec aproximativ 10 minute și pe ușa de la intrare intra Amy și mama lor. George nu vorbise aproape deloc cu ea iar și dacă mama lui nu spunea nimic îmi dădeam seama ca era afectată .
Ele ne saluta apoi urca sus in camera lui Amy. Ma uit la George care le urmărise cu privirea apoi se întoarce la farfuria lui.
C- nu crezi ca ar trebui sa vorbești totuși mai mult cu ea?
G- de ce îmi tot spui asta ..?
C- pare afectată și cred ca regreta .. nu ți-am spus dar..
G- dar ..?
C- când erai in coma s-a certat rau cu tatal tau la spital , Amy i-a dat o palma si părea foarte suparata si .. nu știu ..
G- nu.. nu am știut.. trebuia sa îmi fi spus ..
C- tatal tau încă e nervos pentru ca , știi tu si nu am vrut sa îl aduc in discuție .
George își lasă capul in jos demoralizat așa ca mă ridic si îl iau in brațe ..
C- îmi pare rau ca nu ti-am spus..
Simt cum lacrimile lui George cad pe brațul meu așa ca încerc sa îl calmez.
C- George totul o sa fie bine, o sa vezi ..
G- sper .. *zice el care părea ca se mai calmase *

//////////////////////////////
Îmi cer scuze ca nu am mai postat dar am fost plecată toată săptămâna trecută si nu am avut timp! Anyway sper ca va place <3
Instagramul meu; Free.hugz._