Poezii nespuse

În văpaia lunii

În văpaia lunii, singur stau și cânt,
Prin minte-mi trece , un al morții gând
Cât mai am până o să mă odihnesc,
Din lumea asta să mă prăpădesc?
Ore ,zile ,luni și ani de chin,
Mereu întrebându-mă :Din ce lume vin?
De parcă m-am născut într-o grădină cu spini,
Zi de zi înțepându-mă cu al lumii venin.
Oameni ce mă judecă și nu mă înțeleg,
Lumea distrusă ce mă face de-un pom să mă leg.
Lumea asta pentru mine nu e pregătită,
Să-mi simtă a mea grijă neliniștită.