Am învățat să urlu, să urlu de durere.
Am învățat să plâng, când am o neplăcere.
Am învățat să râd, când văd că-mi merge bine.
Pentru că în final , nimic nu va fi bine.
Am acceptat durerea...durerea vieții mele,
Am înțeles iubirea , că-i cea mai mare-avere .
Am acceptat și moartea, că-i foarte importantă.
Cu viitoru-n față, moarte vin-o odată!
Dar știi cum este vorba „Tot răul spre bine!"?
Mă-mbarbatesc și-mi zic „Tot răul e spre mine!"
Dar chiar și-așa cu răul ...am mai primit ceva,
Căci te-am primit pe tine , de sus de undeva.
Nu am crezut , că-există o astfel de întâmplare.
Și-atunci când mă privești , durerea nu mai doare.
Când îmi zâmbești tu ,parcă,ziua-i mai senină.
Iar de te întristezi, furtuna stă să vină.
Și datorită ție ...în suflet am lumină!
CITEȘTI
Poezii nespuse
PoesíaDedic această carte prietenului meu "EM" .Fără tine , vița mea nu ar mai fi ajuns aici. Mulțumesc ! Prima poezie ,am făcut-o special pentru tine.
