Tu și o Driadă

164 8 0
                                    

E rece ! Plouă cu lacrimile tale
A trecut un an, de la ziua morții tale
Doare!Pucioasa morții încă e prezentă
Ca o Driadă, ce moartea și-o regretă
Dar ea după moarte,devine un copac,
Iar ție ,peste sicriu , ți-am pus un capac
Un capac greu din lemnul unui bătrân copac
Ce probabil o Driadă ,în el e reîncarnat
Și o crustă de marmură neagră ți-am așternut peste mormânt
Te va ține marmura, legat de-al nostru pământ?
Să fi lângă noi,să ne auzi plângând
S-auzi cum sufletele noastre,la unison se frâng
Ne e dor de tine
Sperăm că ești,bine!

Poezii nespuseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum