Poezii nespuse

Sufeltu-mi plânge

Sufletu-mi plânge
Cu lacrimi de sânge
Care curg șuvoi,
și se-ndeaptă spre noroi...
Eu acolo mă voi duce
și cine mă va plânge...
sincer ?Acum le-aud regretele ...
Dar mi-au ignorat urletele
de durere ...de ajutor ...
Nu vedeau că vreau să mor ...
Că sa scap de suferință
și de-a lor indiferență
Mă duc... Mă duc și rău îmi pare ...
Că v-am iubit atât de tare ,
iar vouă nici nu v-a păsat,
că stăteam cu zilele în pat ...
Dar mă săturasem ...de indiferența voastră
Și-o așteptam ...pe doamna cea cu coasă...
Visam la un viitor strălucit,
nopți și zile am muncit ...
Dar acum o să ajung ,
la doi metri sub pământ...